13/02/2020
~~"Dacă urăsc ceva, atunci mă urăsc pe mine. Urăsc sensibilitatea asta excesivă pe care alții o iubesc. Ei o iubesc pentu că se hrănesc cu ea ca niște vampiri însetați care te adulmecă și pe care, vrei nu vrei, îi atragi cu forță gravitațională.
În mintea mea se scriu scenariile unui final. Final. Știi? Ca atunci când în sfârșit ajunge un tren întârziat în gară pe la patru dimineața. Final. Imagini pictate parcă pe retină...
"Baia era mov, mult mov, dar nu o deranja chiar dacă ar fi preferat negrul. Ușa deschisă, nu mai venise de mult nimeni care să-i dea bună ziua. Oameni care intră, oameni care ies. Două sticle goale de bere pe gresie, așezate îngrijit, în linie, fix lângă cabina de duș, la fel și telefonul rămas fără baterie, căștile ei mari, o foaie scrisă și un pix puse de mâna ei ceva mai la distanță, să le ferească de murdăria roșie din jur. Nu e totuși chiar atât de "murdar. Ea, curată, tânără încă, parfumată, parcă adormită lângă duș. S-a documentat înainte așa cm făcea mereu, numai să nu moară proastă. Apa era încă pornită când au ajuns ei. Nu se știe încă cine i-a chemat, după calculele ei ar fi trebuit să dureze minim o săptămână până la alertă. Mâna întinsă sub jetul de apă caldă și ea mai albă și mai luminoasă ca niciodată. Îmbrăcată în negru. Liniște și pace în sfârșit. În sfârșit un sfârșit. Gata cu lacrimile care-i tremurau în colțurile ochilor, gata cu mascarada, gata cu măștile fericite. Dacă o privești ți se poate părea că zâmbește. Gata cu oboseala minții, gata cu ecourile din trecut, cu muzica glasurilor ce au ales să o lase-n urmă, sedusă și abandonată...gata cu sentimentul ăla care-i guverna soarele și luna, busola interioară, binele și răul și echilibrul dintre ele- într-un cuvânt (și nu de-al nostru) pe care-l simțea ca pe un curent venit de sub tălpi, de sub ea și până deasupra ei- disposable. Asta era Ea. D.I.S.P.O.S.A.B.L.E.
O umbră. Cine privește o umbră în ochi?
O șoaptă. Cine să mai asculte o șoaptă?
O pană. Cine să se mai lase atins de o pană?
Disposable: designed for or capable of being thrown away after being used or used up.
Ei nu vor ști niciodată, iar ea, ea nu va mai spune nimănui."
Atunci când expectorezi greutăți și simți că ți se sting luminițele rând pe rând deși mănânci, bei apă și respiri, atunci e momentul ăla când nu mai poți susține darul, viața. Inerția și machiajul te ajută să te lași purtată- just go with the flow, dar seara, seara înainte să adormi, gândul ăla care-ți fură pacea, ăla enervant care consumă și care arde, ăla care te lasă cu gusturi amare sau sărate de la atâta plâns, gândul că ești chiar singur într-o mare de oameni, în plin boom demografic cu potențiale crize alimentare, în lumea asta mare, singur pe lume, beznă, gol, invizibil, fără formă, fără consistență, fără sens...gândul ăla omoară."~~
