ART-e

22/09/2026

Săptămâna trecută vă spuneam că încep să lucrez la noua colecție de șaluri. Iată că primul șal este gata și disponibil: Pomul Vieții - pictat în culorile unei toamne însorite.

Pe masa atelierului așteaptă deja următoarele șaluri. Sunt în nuanțe și texturi diferite și am câte unul singur din fiecare. Nu mai am de unde să le procur din nou, așa că m-am gândit să nu mă grăbesc să le pictez pe toate înainte să aveți ocazia să le vedeți și să le alegeți.
Dacă vă atrage o anumită culoare sau vreți să simțiți diferența dintre texturi, vă invit să treceți pe la atelier. Le desfacem, le încercăm, vedem ce vi se potrivește și, dacă vă doriți un șal pictat special pentru voi, putem gândi împreună și povestea lui.

Și rămâne, bineînțeles, deschisă invitația de săptămâna trecută: puteți veni să vă pictați chiar voi propriul șal, sub îndrumarea mea.

Dați-mi doar un semn înainte, ca să stabilim ziua și ora. Eu pun ceaiul la infuzat, iar șalurile și culorile ne așteaptă deja. ☕🍁🌞

18/09/2026

Vârste diferite și prima lor experiență de pictură pe material textil. Ce frumos pot crea împreună!
Au venit cu hainele lor și cu libertatea de a le transforma după propriile dorințe.
O sesiune de creație fără „trebuie". A fost doar cu entuziasm, bucurie, curiozitate și ghidare blândă, idei proprii, culoare și mult loc pentru explorare.

Un astfel de atelier înseamnă mult mai mult decât experiența artistică în sine.
Înseamnă creativitate și exprimare personală, dar și autonomie: Eu ce aleg? Ce-mi place? Ce mă reprezintă? Cum vreau să arate?
Iar când suportul picturii este chiar o haină pe care apoi o vei purta, creația capătă o dimensiune aparte. Felul în care ne îmbrăcăm este și o formă de exprimare a identității, iar personalizarea unei haine le oferă libertatea de a transforma ceva obișnuit în ceva care spune: „Asta îmi place și mă reprezintă.”
Înseamnă și încredere în propriile idei, curajul de a încerca ceva pentru prima dată, răbdare, concentrare și perseverență. Iar când ceva nu iese așa cm ți-ai imaginat, înveți să te adaptezi, să cauți soluții și să mergi mai departe.

La final, fiecare a plecat cu o piesă vestimentară unică și personală. Dar valoarea experienței nu stă doar în ceea ce se vede pe material ci și în tot ceea ce s-a construit în timp ce pictau: alegeri proprii, exprimarea identității, autonomie, curaj, răbdare, adaptare și încrederea de a da formă unei idei personale.
Cred că tocmai acesta este farmecul unor astfel de ateliere: copiii cred că pictează o haină. Noi știm că, în același timp, își exersează libertatea de a fi și de a se exprima așa cm sunt.

Pui de Soare- Bucuria de a fi 🌞

14/09/2026

După ploaie, am zărit prima floare de colț înflorită în grădina mea... atât de neașteptată, încât era să nu o observ. Dar am văzut-o, am coborât spre ea și mi-a șoptit:
- Nu căuta un loc fără stânci pentru a înflori! Prinde rădăcini acolo unde ești și păstrează-ți blândețea fără să-ți pierzi puterea. Nu te teme de înălțimile la care drumul devine singuratic...
Apoi mi-am amintit că, printre zecile de flori pictate cândva, floarea de colț a fost și povestea unui șal. Ea este încă parte din viața cuiva, șoptindu-i, poate, altceva decât mie.

11/09/2026

Căutând nuanțe în lumina soarelui de septembrie

10/09/2026

De săptămâna viitoare încep să pictez colecția de șaluri în culori de toamnă și de iarnă. 🍂 ❄️
Au început deja diminețile și serile mai reci, când parcă ne vine firesc să ne învelim într-un șal moale... dacă e și pictat, poate încălzi nu doar umerii, ci și inimile și privirile.

Cât sunt la studio și lucrez la noua colecție, mi-ar plăcea să nu fiu singură. De aceea, dacă îți dorești, poți veni să-ți pictezi propriul șal, iar eu te voi ghida, pas cu pas. Nu trebuie să știi să pictezi și nu contează vârsta — pot veni și copiii. Importantă e bucuria de a încerca, de a pune culoare și de a pleca acasă cu ceva făcut chiar de mâinile tale.

Sau poți trece pur și simplu să vezi șalurile, să alegi unul dintre cele pictate de mine ori să-mi povestești cm ți-ai dori să fie șalul tău. Îl putem gândi împreună: culori, flori, păsări, muzică, forme, o stare, poate chiar o poveste... și eu îl voi picta special pentru tine sau pentru cineva drag, dacă vrei să dăruiești ceva cu adevărat personal.

Și, pentru că nu vreau ca întâlnirea asta să fie doar despre șaluri, punem și ceaiul la infuzat- un ceai cu artistul, printre culori, pensule și povești.
Trebuie doar să stabilim înainte ziua și ora, ca să știu că atunci când vii pot lăsa puțin pensula deoparte și putem avea timp pentru noi.

Ne vedem la atelier, la un șal și un ceai? 🍁🌻☕🫖

08/09/2026

O combinație de culori ce mereu îmi amintește de frumusețea, bogăția și adierea blândă a toamnei și...un proiect de suflet!

21/08/2026

Ginko Biloba - detalii fine pe perete

18/08/2026

17/08/2026

Adesea mă gândesc la distanța dintre a înțelege de ce are nevoie un copil și a reuși să îi oferim, în viața de zi cu zi, suficiente ocazii pentru ca acea nevoie să fie întâmpinată.

Uneori avem recomandările unui psiholog sau ale unui cadru didactic, alteori pur și simplu observăm: îi este greu să piardă, renunță când ceva nu îi iese, perfecționismul îi umbrește bucuria de a crea, îi este greu să își păstreze atenția sau să spună ce simte. Poate știm și ce l-ar ajuta, numai că între a ști și a face loc acestor lucruri se așază viața, cu ritmul ei. Toate acestea trebuie trăite.Toleranța la frustrare se exersează când ceva nu iese și există timp pentru încă o încercare, atenția poate crește în jurul unui proiect care stârnește curiozitatea, o emoție își poate găsi cuvintele într-o poveste, iar răbdarea, coordonarea și flexibilitatea se așază firesc prin joc și artă.

De aici s-a conturat ideea întâlnirilor la Pui de Soare care să pornească de la copil și de la ceea ce are el nevoie, ținând cont de observațiile părinților sau, acolo unde există, de recomandările unei evaluări de specialitate. Uneori, atelierele sunt individuale alteori într-un grup foarte mic, pentru că unele lucruri au nevoie de atenția și timpul unui adult, iar altele se învață tocmai împreună cu alții.

Grupurile se pot forma treptat, dacă vor exista solicitări, cu atenție la nevoile copiilor, nu doar la vârsta lor.

Sunt situații în care este nevoie de terapie și altele în care sunt suficiente contexte potrivite pentru a exersa ceea ce încă este greu, iar uneori cele două se completează firesc. Viața copilului continuă dincolo de cabinet și are nevoie de locuri în care ceea ce învață să poată fi trăit.

Poate aveți și voi acel gând: „simt că aici i-ar prinde bine puțin ajutor”.
La Pui de Soare putem porni chiar de acolo, cu timp și răbdare, prin joc, artă și poveste. 🌞

13/08/2026

Ce ați făcut interesant în vacanța aceasta?

Eu, printre altele, am învățat să fac un evantai retractabil, numai bun pentru zilele acestea de vară!
Partea cea mai frumoasă este că am învățat de la un copil, unul plin de lumină și creativitate.

La atelier, pentru o vreme, rolurile s-au schimbat. Eu am fost învățăcelul. Am urmărit, am întrebat, am greșit câte puțin, am reluat, iar el mi-a arătat cu răbdare ce și cm trebuie făcut.
Mi-a plăcut mult firescul acestei schimbări.

Ne gândim adesea la ce le putem oferi noi copiilor, ce îi putem învăța, ce experiențe putem pregăti pentru ei. Dar mi se pare la fel de important să existe și momente în care facem loc pentru ceea ce vine dinspre ei: pentru ceea ce știu deja, pentru lucrurile pe care le-au descoperit singuri, pentru ideile și priceperile lor. Pentru bucuria de a spune: „Stai, că îți arăt eu!”

E aproape magic să știi ceva și să descoperi că acel ceva poate fi valoros și pentru altcineva. Iar când un copil explică, demonstrează, caută o altă cale dacă nu ai înțeles și așteaptă să reușești, nu mai este doar cel care te „învață”. El devine, pentru o vreme, cel care are ceva de dăruit.

Cred că avem nevoie să le oferim copiilor mai multe astfel de ocazii. Nu doar să le oferim răspunsuri, ci să fim curioși ce au ei de spus și, din când în când, să-i întrebăm:
„Tu cm ai face?”

S-ar putea să aflăm lucruri la care nu ne-am fi gândit. Să fim surprinși. Să plecăm și noi puțin mai bogați din întâlnirea cu ei.
Iar atelierul acesta nu a fost doar despre cm se construiește un evantai. Printre îndoiri de hârtie, lipici, încercări, greșeli și reluări, și-au făcut loc firesc discuții despre bucurie, despre frumusețea drumului parcurs împreună, nu doar a destinației, despre exigență și perfecționism, despre consecvență și despre cât de folositoare pot deveni greșelile atunci când nu ne grăbim să le privim ca pe niște eșecuri.

Am început prin a învăța să fac un evantai și am ajuns, fără să ne propunem, mult mai departe.
Ce atelier!

Oare cine pe cine învață? 🌞
Pui de Soare – Bucuria de a fi.