Bianca Dumencu- Cabinet Individual de Psihologie

02/08/2026

L-am privit cm se întinde după marker, nerăbdător să bifeze singur sarcina terminată. Și mi-am dat seama, din nou, cât de puternic poate fi un simplu semn ✓.
Ca analist comportamental, bifa este, în primul rând, un instrument de lucru: o notez pe fișa de progres când un copil finalizează cu succes o sarcină, pentru a putea urmări evoluția lui de la o sesiune la alta. Însă, la un moment dat, copilul observă bifa. Îi place. Vrea să o vadă apărând. Vrea, mai ales, să o facă el însuși.
Ceea ce se întâmplă, din perspectiva analizei comportamentale aplicate, este un proces de asociere stimul-stimul: un stimul neutru ,bifa în sine este prezentat repetat împreună cu reacția mea pozitivă și cu sentimentul de reușită al copilului, până când capătă, prin această asociere, valoare de întăritor condiționat. Practic, bifa devine funcțional echivalentă cu o recompensă, deși nu are nicio valoare intrinsecă.
Este exact mecanismul din spatele sistemului de recompense cu jetoane (token economy), în care un simbol fără valoare proprie devine, prin repetiție și asociere consecventă, un motor real de motivație.
Diferența este că, în acest caz, copilul nu mai lucrează doar pentru întăritorul oferit de mine, ci pentru bucuria de a produce el însuși acel semn ✓.

22/06/2026

Există un joc pe care îl folosesc des în cabinet și care, de fiecare dată, aduce zâmbete mari.

Îl numesc simplu: „Ce simți pe spate?”

Un băț. Spatele unui copil. Și o tablă cu forme în față.

Eu trasez încet un contur pe spatele lui — o linie în zig-zag, un cerc, un pătrat — și el arată ce a „simțit”. Atât.

Pare simplu. Și asta e exact farmecul lui.
Pentru că în spatele acelui moment se întâmplă mult mai mult decât pare:

Copilul trebuie să fie prezent în corpul lui — să simtă, să proceseze, să traducă o senzație în informație. Asta nu e puțin lucru pentru mulți dintre copiii cu care lucrez.

Trebuie să aștepte până termin traseul, să inhibe impulsul de a se întoarce, să răspundă într-un mod structurat.

Și mai e ceva ce nu apare în niciun protocol: vrea să joace din nou. Îmi întoarce spatele singur, înainte să apuc să spun ceva.

Motivația intrinsecă este cel mai bun punct de plecare în orice intervenție. Când un copil cere activitatea, jumătate din muncă e deja făcută.
De acolo poți construi — vocabular, categorii, forme geometrice, atenție susținută, procesare senzorială.

Dar totul începe cu un băț și un zâmbet.

02/04/2026

2 aprilie 💙

Pentru mine, ziua asta nu e despre statistici sau definiții. E despre copiii cu care mă întâlnesc zi de zi.

E despre ușa cabinetului care uneori se deschide greu… și despre încrederea care se construiește în timp, fără grabă.
E despre momentele în care pare că nu se întâmplă nimic… până când, într-o zi, se întâmplă totul.
E despre răbdare. Multă răbdare.

Lucrez cu copii care nu urmează „tiparul”, dar care mă învață, în fiecare zi, să văd lumea altfel. Mai atent. Mai profund. Mai sincer.

Nu o să spun că e ușor. Nu e.
Dar o să spun că merită. Pentru fiecare mic pas care, de fapt, e uriaș.

Astăzi nu vreau doar să „conștientizăm” autismul.
Vreau să învățăm să avem răbdare. Să nu grăbim. Să nu comparăm. Să acceptăm.

Pentru că fiecare copil are ritmul lui.

03/03/2026

Numerele prind viață atunci când le folosim.

La cabinet nu învățăm cifrele doar pe fișe.
Le folosim. Le atingem. Le punem în contexte reale.

Prin jocul cu bancomatul, copilul:
- identifică și recunoaște numerele
- diferențiază bancnotele
- introduce un cod
- retrage o sumă exactă
- își amintește pașii în ordine corectă

Și dincolo de matematică, această jucărie devine un instrument complex de dezvoltare:

Motricitate fină – introducerea cardului, tastarea codului, manipularea bancnotelor
Memorie – reținerea codului și a secvenței de pași (introdu card → tastează cod → selectează sumă → retrage bani)
Secvențialitate – înțelege că fiecare acțiune are o ordine
Logică și rezolvare de probleme – „Am introdus codul greșit, ce fac?”
Autocontrol – așteaptă, verifică, repetă

În același timp, copilul învață cm funcționează un bancomat în viața reală.
Când va merge cu părintele la bancă, experiența nu mai este necunoscută. Are deja un model mental construit.

Așa transformăm un exercițiu abstract într-o experiență practică.
Așa construim autonomie, nu doar răspunsuri corecte.

Pentru că obiectivul nu este să știe cifrele pe de rost.
Obiectivul este să le poată folosi în viața de zi cu zi.

03/03/2026

Știați că dintr-un simplu joc cu o fermă putem lucra peste 8 obiective terapeutice diferite?

În cabinet, joaca nu este niciodată „doar joacă”.
Fiecare animal, fiecare personaj și fiecare mașinuță devine o oportunitate reală de învățare.

Astăzi, în timp ce ne-am jucat „de-a ferma”, am integrat natural:

Limbaj receptiv
– „Arată-mi vaca.”
– „Unde este tractorul?”
– „Dă-mi morcovul.”

Limbaj expresiv
– Denumire de animale și obiecte
– Răspunsuri la întrebări
– Propoziții simple: „Calul mănâncă.” „Băiatul conduce tractorul.”

Asocieri logice
– Animal – hrană
– Animal – casă
– Obiect – funcție

Onomatopee și imitatie
„Muu”, „Ham-ham”, „Mac-mac” – un mod natural de a stimula imitatia și inițierea verbală.

Concepte spațiale
– în, pe, sub, lângă – integrate direct în joc

Identificarea genului
– fata / băiat, cine face acțiunea

Joc simbolic

Creăm mici povești, iar de aici apar limbajul spontan și flexibilitatea în gândire.
Important nu este să transformați joaca în „lecție”, ci să fiți prezenți, să modelați limbajul și să vă bucurați împreună de interacțiune.

30/01/2026

Azi, un copil a intrat în cabinet și primul lucru pe care mi l-a spus a fost:
,,Vreau să ne jucăm de-a dentistul"!

Ieri fusese la dentist.
Azi, a ales să refacă experiența prin joc.

De ce e asta atât de valoros?
Pentru că jocul îi ajută pe copii să proceseze experiențe, emoții și situații care pot fi dificile sau stresante. Atunci când ne jucăm înainte de o vizită la dentist (sau medic), copilul:

-învață pașii,

-știe la ce să se aștepte,

-are un sentiment de control, iar anxietatea scade considerabil.

În terapie, jocul nu este „doar joacă”.
Este o formă prin care copilul înțelege lumea, o repetă, o reorganizează și o face mai sigură pentru el.

Iar când, după o experiență reală, copilul cere să o transforme în joc… știm că suntem pe drumul cel bun .

28/01/2026

De ce motivația copilului este cheia în terapia logopedică?

Pentru că un copil care se distrează este un copil care învață.
Acest copil adoră să scrie, așa că am integrat sunetul S în activități care îi fac plăcere:
– trasee cu flori pe care a scris silabe ce conțin sunetul S
– apoi, am transformat exercițiul într-un joc preferat: „prindem muște” cu paleta.

Idei de joc pe care părinții le pot face acasă:
1. Prinde sunetul
Scrieți pe muște/bilețele silabe sau cuvinte cu sunetul exersat. Copilul prinde musca doar după ce spune corect cuvântul.

2. Muște bune vs. muște poznașe
Unele muște au cuvinte cu sunetul S, altele nu. Copilul trebuie să le prindă doar pe cele „bune” - exersăm discriminarea auditivă.

3. Spune și lovește
Părintele spune un cuvânt. Dacă copilul aude sunetul S, lovește musca cu paleta. Dacă nu, stă pe loc. Distracție + atenție maximă.

4. Cursa muștelor
Muștele sunt puse pe masă. Fiecare muscă poate fi prinsă doar după ce copilul spune silaba de 2–3 ori corect. Fiecare muscă prinsă = un punct ⭐

5. Roluri inversate
Copilul devine „profesor”, iar părintele spune intenționat greșit cuvintele. Copilul corectează și prinde musca. Crește încrederea și motivația.

Nu avem nevoie de materiale complicate. Avem nevoie de joacă, repetare și motivație.
Atunci când copilul se simte bine, exersarea sunetelor vine firesc.

24/01/2026

07/01/2026

Mereu mi-am dorit ca în cabinetul meu să existe multe cărți. Cărți care să fie mai mult decât obiecte frumoase – instrumente de explorare, de învățare și de conectare cu copilul. În terapia ABA și în logopedie, cărțile sunt un instrument esențial pentru generalizarea conceptelor, dezvoltarea limbajului receptiv și expresiv, îmbogățirea vocabularului și înțelegerea emoțiilor și a situațiilor sociale.
Dar cm facem un copil să iubească cărțile? Iată câteva recomandări pe care le aplic în cabinet:
1. Alegerea cărților potrivite: Cărți cu imagini atractive, povești scurte sau interactive, adaptate nivelului de dezvoltare al copilului.
2. Lectura împreună: Nu e vorba doar despre citit, ci de a discuta împreună despre imagini, personaje și situații.
3. Joc și creativitate: Transformarea poveștilor în jocuri sau mici activități practice face lectura mai captivantă.
4. Ritual zilnic: Crearea unui moment special pentru lectură ajută copilul să asocieze cărțile cu plăcerea și relaxarea.
5. Modelarea comportamentului: Copiii imită adulții. Dacă ne văd citind și bucurându-ne de cărți, vor fi mai motivați să facă la fel.
Când cititul este asociat cu siguranță și bucurie, învățarea vine in mod firesc!