Dr. Sonia Khost

Pe 24 mai am cunoscut un grup nou de copii de școală primară cu care am explorat prin joc, joacă și discuții relevante ce este și cm este pentru ei binele la școală.

Au rămas multe cuvinte cu mine, dincolo de reportofon și cameră. Mi-au rămas în minte câteva lucruri, dar câteva cuvinte despre care vreau să povestesc alături de aceste fotografii sunt ale unei mămici cu care am vorbit puțin la finalul evenimentului.

Nu voi spune nici contextul și nici toată discuția - ele sunt ale noastre, nu pentru social media, dar vreau să împărtășesc un gând al mămicii (așa cm mi-l aduc aminte eu acum): am povestit acasă despre cât este de important pentru această temă să își spună părerea.

Voi păstra cu responsabilitate și respect această motivație.
Copiii aceștia, împreună cu familiile lor, mi-au încredințat o parte din poveștile lor de viață. Școala ocupă o bună bucată din ziua unei familii și impactul este pe măsură.
A avea acces la realitățile lor, cu încrederea că vor contribui la o mai bună înțelegere științifică a subiectului, iar știința va face ulterior propuneri către practicieni, este o mare responsabilitate. Mulțumesc pentru această încredere. Mă angajez să nu o irosesc.

Week-end-ul viitor găzduiesc încă două dimineți de cercetare: una sâmbătă și una duminică.
Pentru sâmbătă toate locurile sunt ocupate, dar pentru duminică (31 mai) mai sunt 3 locuri disponibile. Detalii și înscrieri pe soniakhost . com (research/ participă la starea de bine).

When I decided to collect data from the teachers of each school, I had one thing in mind: to understand what they experience - not what they teach or how they teach, not content and methodology, not their view of children, but their own, raw and authentic experience.

Understanding the lives of the children and the lives of the educators in the same school enables me to draw connections and extend my understanding of that school as a whole.

I am not there to evaluate their performance, nor to find the best school in the world.

I am there to understand the school, learn from it, and then transfer that learning into wider contexts.

Facilitating this focus group at was like a gift.
I went with a bit of stress as it was the first time facilitating this particular focus group protocol with educators, but I left with a big smile on my face and a bit of envy. The kind of envy that comes from witnessing a team of people who share common values and genuinely believe in what they do.

I cannot wait to sit down, listen to the recordings, and start making sense of everything I witnessed.

Kids are amazing!
There is no day in my life without an awe moment.
I am looking at them and see how honesty looks like, how wisdom can look like, how playfulness is embedded
in every action, how boundaries are fiercely protected, how learning is the default state of mind.

Then, why does research about kids not focus on kids as information producers, as the ones who hold
important knowledge about their own realities?

So much of their world is completely described, analyzed, evaluated and decided by adults (that sometimes forget how childhood looks like).

I am taking a different path. I always did as an educator and so I take as a researcher.

I want to know about their lives in their school - I ask them. I adapt my methods, my speech and even
my clothes to be with them in this process. I do not simplify the complexity of the research questions
themselves - I just adapt the method. Kids can hold much more complexity than grownups usually think they can.

When going to I was the most nervous about meeting and interacting with the kids.
Not worried about the teachers or the managers…but the kids! My first interactions with kids always trigger my inner child that wants to be among them.
And strangely, that helps me connect with my playfulness - but my experience as a grownup and as a lifelong educator enables me to have the right balance as a researcher.

May 5th was the day in which 11 children from guided me through their values,
memories, important relationships, reflections, hopes and expectations. I want to say that I created a safe space for them to talk about my research questions, but the more appropriate sentence is: they invited me into their safe space to better understand them. And they did that with such enthusiasm and commitment that I adapted and slowed down.

I was in awe - one that I keep close to my heart even today (and I most probably will for a while).

In the first week of May, I travelled to southern Spain
to visit - the first stop in my research project on “Psychological Safety, Emotional
Security, and Sense of Belonging in Self-Directed Education.”

I conducted two focus groups: one with the teaching staff and one with the students.

I went prepared for data collection. I came back with more than data.

I came back with topics for personal reflection, with questions that, if I find answers to them, I believe will make me a better specialist. I came back with longings, wishes, and a great deal of inspiration.

I will write more on Substack and in the letters of the Research Mailing Circle - but until then, I’m posting here a few photos from this first trip.

Three more trips to follow in 2026. 📓📷📝✈️

Ultimele 2 week-end-uri de cercetare au loc în mai.

Mai am:
1 loc liber sâmbătă, 23 mai
2 locuri libere duminică, 24 mai
3 locuri libere duminică, 31 mai

Mă ajutați să dau de știre mai departe?

Cercul Siguranței pentru Părinți™ (COSP) 

Curând terminăm întâlnirile cu primul grup de părinți COSP din 2026, așa că e momentul în care să lansăm deschiderea înscrierilor pentru următorul grup.

Ne vedem online, cu oricine poate să intre 2 ore pe săptămână, joia, pe zoom, începând cu 29 mai și terminând pe 17 iulie.

Cercul Siguranței pentru Părinți™ (COSP)  este locul în care ne întâlnim, noi, părinții și educatorii copiilor pe care-i iubim și respectăm și pentru care vrem să învățăm cm să ne conectăm mai bine, cm să înțelegem mai bine teoria atașamentului în propria relație, cm să contribuim la realizarea unui mediu sigur emoțional pentru ei și pentru întreaga familie.
Cercul Siguranței este o investiție pe care ne-o facem.

Opt săptămâni în care reflectăm, analizăm, povestim. Opt săptămâni în care, cu vulnerabilitate, ne uităm la propria copilărie și apoi la propriul proces în care exprimăm grija față de copiii pe care-i iubim și creștem.
Detalii pe site. Link in bio.

I was excited and nervous when I submitted my project idea to an international peer-reviewed journal I deeply respect.

Today I got first feedback and I am one step closer to reaching my 2026 goals.

I am so much enjoying this new path I decided to take.

From something that started alongside my work, to building a new career as a full-time researcher.

În ultima duminică de aprilie am facilitat un focus-group cu foști elevi din Green School. Probabil a fost cel mai greu moment al unui proiect de cercetare în care am fost. Evenimentul ăsta a venit cu multe emoții de procesat. Green School este proiectul schimbă-viață care a avut cel mai mare impact în viața mea. Nu totul este cu recunoștință, este loc și de regret. Am multe de reflectat, dar pentru moment mă concentrez în a scoate cât mai multe lecții din ceea ce a fost Greenul.

Am scris despre acest prim focus-group pe Substack.
Acum pun aici câteva imagini din timpul evenimentului.

Șase dintre foștii elevi ai Green-ului mi s-au alăturat în aceste reflecții, în proiectul de cercetare Well-Being in primary schools and the case of Green School Romania.

A fost frumos, greu, relevant. Încă procesez, din rolul de educator și fondator al școlii, cm a fost momentul ăsta. Ca cercetător, mai urmează un ultim focus-group cu 4-6 copii (pe 23 mai) și apoi sunt curioasă cm se vor așeza rezultatele în contextul mai larg al orașului Cluj-Napoca.

Pe 23 mai, dimineața, facilitez și o dimineață de cercetare - din același proiect, însă cu copii de la alte școli primare (convenționale sau alternative, de stat sau private).

Abia aștept!

I kept thinking about what my first Substack post should be. I kept strategizing and waiting for a very well planned article. Little did I know that the first article would be the wound I keep avoiding to feel the pain from. So here it is: my first article on Substack, one about a project that put into perspective my identity, my meaning, my mission. Link in bio & story

One time a week I am creating invitations to play, in nature for toddlers and their parents. Sensory play, fire making, cooking and spending time outside. Today the invitations included emotions exploration. Looking forward to seeing the families next week. 💛♥️💙💚💜

Am început culegerea de date în primele 2 focus grupuri (în cadrul evenimentului Dimineața de cercetare) pentru proiectul Well-Being in Primary Schools in Cluj-Napoca and the Case of Green School România.
Am construit, povestit, reflectat, desenat, scris, întrebat și răspuns.
A fost valoros și mi-a plăcut foarte mult. Mai urmează 4 dimineți de cercetare (toate în weekend). Înscrieri pe site. Link în bio. (proiect al găzduit administrativ de și implementat în spațiul )