HEAT Culinary School

Ana nu a avut niciun plan să devină Chef.

Avea nevoie de bani de facultate, lucra part-time, și o colegă i-a recomandat un job în bucătărie. Până atunci, experiența ei culinară se rezuma la cartofi prăjiți, ochiuri și câte un sandviș.

Patru ani mai târziu, e tot în bucătărie. Nu pentru că trebuie, ci pentru că, spune ea, îi face plăcere să învețe lucruri noi în fiecare zi.

Multe drumuri către bucătărie nu sunt drepte. Al Anei a început dintr-o întâmplare și a continuat dintr-o pasiune descoperită pe parcurs.

Cum a fost primul vostru job în HoReCa?

Sunt elevi de liceu care știu deja că vor să lucreze în bucătărie. Alții descoperă asta abia după ani de încercări.

Niciuna dintre variante nu e greșită.

Bucătăria e una dintre puținele meserii unde vezi imediat rezultatul muncii tale. Creezi cu mâinile, lucrezi cu oameni și comunici printr-un limbaj universal: gustul.

HEAT a mers la ei. Nu i-a așteptat să vină.

Tu la ce vârstă ai știut ce vrei să faci?

Unul dintre cele mai oneste adevăruri pe care le poți auzi de la un trainer: școala te duce doar până la un punct.

Alex Strugari, trainer HEAT, explică de ce un curs îți deschide orizonturile și îți dă bazele, dar singur nu te face Chef. Cursul reprezintă o parte mică din drum, restul depinde de cât exersezi pe cont propriu.

Se vede direct la clasă. O rețetă explicată, câteva tehnici de bază arătate și până săptămâna următoare se pierd aproape complet dacă nu au fost repetate acasă.

De aici și ideea simplă: un loc unde să exersezi, fie acasă, fie un job într-o bucătărie, nu e un bonus. E condiția ca tot ce înveți să rămână.

Voi ce credeți că face diferența mai mare: talentul sau repetiția zilnică? Scrieți-ne în comentarii.

Cuțitele sunt extensia bucătarului.

Nu e doar o unealtă “de lucru”. E obiectul personal care îți poartă mâna, ritmul și standardul, zi după zi. De-asta îl păzești. De-asta îl ascuți. De-asta înveți să-l ții corect și să lucrezi curat.

În HEAT, standardele nu sunt despre ego sau “duritate”. Sunt despre tehnică, disciplină și consecvență. Despre baza care te face mai bun când e presiune, când e oboseală, când e ritm. Și, la fel de important, despre partea umană din spatele bucătăriei: primele emoții din practică, primele liste “militare”, primele glume care sparg tensiunea, pentru că într-un mediu intens, oamenii rămân oameni.

Dacă vrei progres real, începe cu fundația: cuțitul, postura, tăieturile, mise en place. Restul se construiește peste.

Care a fost momentul în care ai simțit că “ai trecut la următorul nivel” în bucătărie?

Mulți bucătari la început de drum se gândesc: ce cuțit să-mi iau, ce echipament să cumpăr.

Realitatea din bucătărie e alta.

Găsești echipamente în orice restaurant. Ce nu găsești deja format e cunoașterea și practica. Și exact asta te face remarcat de șeful bucătar, de echipă, de oricine contează.

Ordinea corectă: educație, practică, echipamente.

Simplu. Dar rar spus direct.

Dacă ai lua-o de la zero, tu cm ai proceda?