Monica Caramba

Rețeta de duminică :)

𝘿𝙖𝙘𝙖̆ 𝙫𝙧𝙚𝙞 𝙨𝙖̆ 𝙧𝙚𝙜𝙡𝙚𝙯𝙞 𝙡𝙚𝙥𝙩𝙞𝙣𝙖... 𝙣𝙪 𝙚 𝙙𝙚𝙨𝙩𝙪𝙡 𝙘𝙖̂𝙩 𝙢𝙖̆𝙣𝙖̂𝙣𝙘𝙞. 𝙀 𝘾𝙀 𝙢𝙖̆𝙣𝙖̂𝙣𝙘𝙞 𝙨̗𝙞 𝘾𝘼̂𝙉𝘿.

Ieri ți-am arătat cm să dormi mai bine ca să îți reglezi leptina.
Azi îți arăt ce să mănânci la cină ca să îți susții sațietatea naturală și să nu mai ai pofte seara.

🍽️ Regula de aur pentru cina care reglează leptina:
Proteină ușoară + Legume + Grăsimi bune = ZERO carbohidrați

De ce fără carbohidrați seara?
→ Seara corpul intră în regenerare, nu în digestie grea
→ Carbohidrații ridică insulina → insulina blochează leptina
→ Vrei ca leptina să lucreze PENTRU tine în timpul nopții

Uite 3 exemple

1. Somon la cuptor + Broccoli la abur + Ulei de măsline
Somon (150g) — proteină ușoară + omega 3 (reglează inflamația)
Broccoli — fibră + detoxifiere
1 lingură ulei de măsline — grăsime bună pentru sațietate

2.Ouă fierte + Castraveți + Măsline + Brânză feta
2 ouă fierte
Castraveți proaspeți
5-6 măsline
30g brânză feta
→ Masă simplă, rapidă, perfectă pentru leptină

3. Supă cremă de legume (fără cartofi) + Semințe
Supă cremă de conopidă/țelină/dovlecel
1 linguriță semințe de floarea-soarelui sau dovleac
Fără pâine, fără crutoane

𝘿𝙖𝙘𝙖̆ 𝙫𝙧𝙚𝙞 𝙨𝙖̆ 𝙧𝙚𝙜𝙡𝙚𝙯𝙞 𝙡𝙚𝙥𝙩𝙞𝙣𝙖 𝙨̗𝙞 𝙨𝙖̆ 𝙨𝙘𝙖𝙥𝙞 𝙙𝙚 𝙥𝙤𝙛𝙩𝙚... 𝙞̂𝙣𝙘𝙚𝙥𝙚 𝙘𝙪 𝙨𝙤𝙢𝙣𝙪𝙡.

Ieri ți-am spus cm lipsa somnului îți blochează leptina și te face să mănânci necontrolat. Azi îți arăt 3 lucruri simple pe care le poți face chiar diseară ca să dormi mai bine și să îți reglezi leptina.

Cum pregătești somnul (ritualul de seară):
Cu 3 ore înainte de somn — NU mai mănânci
Corpul tău are nevoie de pauză digestivă ca să producă melatonină și să regenereze celulele.Dacă mănânci târziu, energia merge la digestie... nu la regenerare.

Înainte de culcare — ceai cald SAU duș fierbinte
Ambele îi spun corpului: „E timpul să ne odihnim."

Pregătește camera
Aerisește camera 5 minute — oxigenul proaspăt ajută la somn profund
Menține temperatura constantă — max 20 de grade — corpul doarme mai bine când e răcoare
Întuneric beznă — pentru melatonină naturală (hormonul somnului)
Dacă intră lumină de afară, pune perdele groase.

30 de minute înainte de somn — 0 telefoane, 0 TV, 0 ecrane. Lumina albastră de pe ecrane blochează melatonina. Poți citi o carte sau scrie in jurnal .

Când te pui în pat — activare mentală
Înainte să adormi, spune în minte (sau șoptit):

„𝘼𝙘𝙩𝙞𝙫𝙚𝙯 𝙨𝙤𝙢𝙣𝙪𝙡 𝙨̗𝙞 𝙧𝙚𝙜𝙚𝙣𝙚𝙧𝙖𝙧𝙚𝙖 𝙘𝙚𝙡𝙪𝙡𝙖𝙧𝙖̆.❞

Încearcă diseară. Și observă cm te simți mâine dimineață.

Când mănânci mult, dar stomacul tău pare ca un 𝘀𝗮𝗰 𝗴𝗼𝗹 𝗳𝗮̆𝗿𝗮̆ 𝗳𝘂𝗻𝗱 ...și de ce 𝐬𝐢𝐦𝐭̗𝐢 𝐦𝐞𝐫𝐞𝐮 𝐜𝐚 𝐢𝐭̗𝐢 𝐞 𝐟𝐨𝐚𝐦𝐞...

𝘿𝙖𝙘𝙖̆ 𝙙𝙤𝙧𝙢𝙞 𝙙𝙤𝙖𝙧 5 𝙤𝙧𝙚 𝙥𝙚 𝙣𝙤𝙖𝙥𝙩𝙚... 𝙙𝙚𝙧𝙚𝙜𝙡𝙚𝙯𝙞 𝙡𝙚𝙥𝙩𝙞𝙣𝙖. 𝙎̗𝙞 𝙖𝙩𝙪𝙣𝙘𝙞 𝙞̂𝙣𝙘𝙚𝙥𝙚 𝙘𝙞𝙧𝙘𝙪𝙞𝙩𝙪𝙡.
Leptina este hormonul responsabil de senzația de sațietate. Ea îi spune creierului tău: „Am mâncat destul. Suntem ok. Poți să te oprești."

Dar când dormi prea puțin... leptina NU mai poate transmite la creier că ești sătulă.
Și atunci, după o masă de prânz completă... simți că încă îți este foame. Sau poftă de dulce. Sau „ceva".

„𝙈𝙤𝙣𝙞𝙘𝙖, 𝙢𝙖̆𝙣𝙖̂𝙣𝙘 𝙥𝙧𝙖̂𝙣𝙯𝙪𝙡... 𝙨̗𝙞 𝙙𝙪𝙥𝙖̆ 30 𝙙𝙚 𝙢𝙞𝙣𝙪𝙩𝙚 𝙨𝙞𝙢𝙩 𝙘𝙖̆ 𝙖𝙨̗ 𝙢𝙖𝙞 𝙢𝙖̂𝙣𝙘𝙖 𝙘𝙚𝙫𝙖. 𝙉𝙪 𝙞̂𝙣𝙩̗𝙚𝙡𝙚𝙜 𝙘𝙚 𝙨𝙚 𝙞̂𝙣𝙩𝙖̂𝙢𝙥𝙡𝙖̆ 𝙘𝙪 𝙢𝙞𝙣𝙚. 𝙈𝙖̆ 𝙨𝙞𝙢𝙩 𝙘𝙖 𝙪𝙣 𝙨𝙖𝙘 𝙛𝙖̆𝙧𝙖̆ 𝙛𝙪𝙣𝙙.❞

Asta spun des doamnele cu care lucrez.

Circuitul simplu pe ințelesul tău.
Lipsa somnului → blochează leptina → creierul nu primește semnalul de sațietate → mănânci mai mult → crește cortizolul → crește rezistența la leptină → te îngrași

Ei, analizând mai multe cazuri, ajungem la aceeași concluzie: 𝙇𝙀𝙋𝙏𝙄𝙉𝘼 — 𝙗𝙖𝙩-𝙤 𝙫𝙞𝙣𝙖.

Lipsa somnului o blochează. Și așa începe și cortizolul să crească.
Și cu fiecare noapte... crește rezistența la leptină. Și cortizolul. Și oboseala cronică.
Și apoi începi să mănânci necontrolat.
Intri în circuitul: leptină blocată → cortizol ridicat → grăsime pe abdomen → kilograme multe în plus.

PS: Mâine îți spun ce să faci ca să dormi mai bine.

𝙃𝙖𝙞 𝙨𝙖̆ 𝙫𝙚𝙯𝙞 𝙙𝙚 𝙘𝙚 𝙣𝙪 𝙩𝙚 𝙥𝙤𝙩̗𝙞 𝙗𝙖𝙯𝙖 𝙥𝙚 𝙗𝙖̆𝙧𝙗𝙖𝙩 𝙨𝙖̆ 𝙩𝙚 𝙖𝙟𝙪𝙩𝙚… 𝙨̗𝙞 𝙖𝙟𝙪𝙣𝙜𝙞 𝙨𝙖̆ 𝙡𝙚 𝙛𝙖𝙘𝙞 𝙩𝙪 𝙥𝙚 𝙩𝙤𝙖𝙩𝙚.

În copilărie ai văzut-o pe mama ta ca pe o eroină. Ea le făcea pe toate. Casa, copiii, mâncarea, spălatul, organizarea. Tata aducea banii în casă. Atât. Ea era prezentă cu voi, lucra poate mai puțin, dar ținea totul în picioare. Tu ai crescut cu imaginea asta. Așa ai învățat cm „funcționează” o familie. Așa ai învățat ce înseamnă să fii femeie.

Și acum, când ai pe cineva lângă tine – soț, iubit, partener – fără să-ți dai seama, repeți modelul. Crezi că tot tu trebuie să le faci pe toate. Pentru că asta ai văzut. 𝘼𝙨𝙩𝙖 𝙨̗𝙩𝙞𝙞. 𝘼𝙨𝙩𝙖 𝙩̗𝙞 𝙨𝙚 𝙥𝙖𝙧𝙚 𝙣𝙤𝙧𝙢𝙖𝙡.

La început poate ai încercat. L-ai lăsat să ajute. I-ai dat sarcini. Dar ai văzut că nu e priceput. Că face „altfel”. Că nu face ca tine. Și ai tras o concluzie: „Mai bine fac eu.” Pentru că oricum trebuie să corectezi după el. Așa că, încet, ai învățat să nu-i mai dai nimic de făcut.

Acum munciți cot la cot. Doar că, pe lângă job, tu mai ai și casa, copiii, mâncarea, spălatul, facturile, programul, organizarea. Tot. De ce? Pentru că ai învățat că poți. Și pentru că undeva în tine există un „așa trebuie”.

Și apoi începe supărarea. Dezamăgirea. El nu mai face nimic. Stă pe telefon. Iese la fotbal. La pescuit. Iar tu rămâi singură în weekend, făcând tot ce nu se face singur. Și te întrebi: „De ce nu mă ajută?”

𝘼𝙙𝙚𝙫𝙖̆𝙧𝙪𝙡 𝙚 𝙢𝙖𝙞 𝙥𝙧𝙤𝙛𝙪𝙣𝙙. 𝙇-𝙖𝙞 𝙞̂𝙣𝙫𝙖̆𝙩̗𝙖𝙩 𝙘𝙖̆ 𝙩𝙪 𝙩𝙚 𝙙𝙚𝙨𝙘𝙪𝙧𝙘𝙞 𝙛𝙖̆𝙧𝙖̆ 𝙚𝙡. 𝘾𝙖̆ 𝙣𝙪 𝙚 𝙣𝙚𝙫𝙤𝙞𝙚.

Dar ce e de făcut?

Să te întorci, pas cu pas, în energia ta feminină. Să ceri ajutor.
Chiar dacă la început pare ciudat. Stângaci. Incomod.

𝘽𝙖̆𝙧𝙗𝙖𝙩̗𝙞𝙞, 𝙞̂𝙣 𝙜𝙚𝙣𝙚𝙧𝙖𝙡, 𝙫𝙤𝙧 𝙨𝙖̆ 𝙛𝙞𝙚 𝙪𝙩𝙞𝙡𝙞. 𝙑𝙤𝙧 𝙨𝙖̆ 𝙨𝙞𝙢𝙩𝙖̆ 𝙘𝙖̆ 𝙨𝙪𝙣𝙩 𝙣𝙚𝙘𝙚𝙨𝙖𝙧𝙞. 𝘿𝙤𝙖𝙧 𝙘𝙖̆ 𝙩𝙧𝙚𝙗𝙪𝙞𝙚 𝙡𝙖̆𝙨𝙖𝙩̗𝙞.

A cere nu înseamnă slăbiciune.

𝘿𝙚 𝙘𝙚 𝙩𝙚-𝙖𝙞 𝙞̂𝙣𝙜𝙧𝙖̆𝙨̗𝙖𝙩 𝙙𝙖𝙘𝙖̆ 𝙖𝙞 𝙙𝙪𝙨 𝙩𝙪 𝙩𝙤𝙖𝙩𝙖̆ 𝙘𝙖𝙨𝙖 𝙞̂𝙣 𝙨𝙥𝙖𝙩𝙚?

Pentru că ai fost tot timpul în 𝙖 𝙛𝙖𝙘𝙚( energie masculină)
Pentru că ai planificat, ai organizat, ai rezolvat, ai dus copiii, casa, programul

Pentru că, dacă nu făceai tu, nu făcea nimeni.......(sau cel care este alături de tine nu le face...că nu le face bine sau că tu te-ai pus să ii dovedești că le poți face singură)

Ai trăit ani la rând în tensiune. În control. În anticipare. Cu mintea mereu pornită. Fără pauză. Fără sprijin real. Iar corpul tău a înțeles un singur lucru: pericol constant.

𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑒𝑠̗𝑡𝑖 𝑎𝑠̗𝑎, 𝑐𝑜𝑟𝑝𝑢𝑙 𝑠𝑒𝑐𝑟𝑒𝑡𝑎̆ 𝑐𝑜𝑟𝑡𝑖𝑧𝑜𝑙. 𝑀𝑢𝑙𝑡. 𝑍𝑖𝑙𝑛𝑖𝑐. 𝐶𝑜𝑟𝑡𝑖𝑧𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 ℎ𝑜𝑟𝑚𝑜𝑛𝑢𝑙 𝑠𝑡𝑟𝑒𝑠𝑢𝑙𝑢𝑖. 𝐸𝑙 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑐𝑜𝑟𝑝𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑡𝑎̆𝑢: „𝑛𝑢 𝑒 𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟, 𝑠𝑡𝑎𝑖 𝑖̂𝑛 𝑎𝑙𝑒𝑟𝑡𝑎̆”. 𝑆̗𝑖 𝑢𝑛 𝑐𝑜𝑟𝑝 𝑎𝑓𝑙𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑎𝑙𝑒𝑟𝑡𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑎𝑟𝑑𝑒 𝑔𝑟𝑎̆𝑠𝑖𝑚𝑒. 𝑆𝑒 𝑎𝑝𝑎̆𝑟𝑎̆.

𝘾𝙤𝙧𝙩𝙞𝙯𝙤𝙡𝙪𝙡 𝙘𝙧𝙚𝙨̗𝙩𝙚 𝙜𝙡𝙞𝙘𝙚𝙢𝙞𝙖. 𝙂𝙡𝙞𝙘𝙚𝙢𝙞𝙖 𝙘𝙚𝙧𝙚 𝙞𝙣𝙨𝙪𝙡𝙞𝙣𝙖̆. 𝙄𝙣𝙨𝙪𝙡𝙞𝙣𝙖 𝙗𝙡𝙤𝙘𝙝𝙚𝙖𝙯𝙖̆ 𝙖𝙧𝙙𝙚𝙧𝙚𝙖 𝙜𝙧𝙖̆𝙨𝙞𝙢𝙞𝙞. 𝙎̗𝙞 𝙩𝙤𝙩 𝙘𝙚 𝙢𝙖̆𝙣𝙖̂𝙣𝙘𝙞 𝙨𝙚 𝙙𝙚𝙥𝙤𝙯𝙞𝙩𝙚𝙖𝙯𝙖̆.

Nu pentru că mănânci prea mult. Ci pentru că trăiești prea mult în supraviețuire.

Ai fost prea mult timp puternică. Ai dus prea mult singură. Ai fost femeia pe care toți s-au bazat, dar pe care nimeni nu a ținut-o.

𝙎̗𝙞 𝙘𝙤𝙧𝙥𝙪𝙡 𝙩𝙖̆𝙪 𝙖 𝙨𝙥𝙪𝙨 „𝙨𝙩𝙤𝙥❞ 𝙞̂𝙣 𝙨𝙞𝙣𝙜𝙪𝙧𝙪𝙡 𝙢𝙤𝙙 𝙞̂𝙣 𝙘𝙖𝙧𝙚 𝙖 𝙨̗𝙩𝙞𝙪𝙩: 𝙥𝙧𝙞𝙣 𝙠𝙞𝙡𝙤𝙜𝙧𝙖𝙢𝙚, 𝙤𝙗𝙤𝙨𝙚𝙖𝙡𝙖̆, 𝙞𝙣𝙛𝙡𝙖𝙢𝙖𝙩̗𝙞𝙚, 𝙥𝙤𝙛𝙩𝙖̆ 𝙙𝙚 𝙙𝙪𝙡𝙘𝙚.

Pentru că un corp obosit cere energie rapidă. Cere zahăr. Cere pauză. Cere siguranță. Nu te-ai îngrășat pentru că ești slabă. Te-ai îngrășat pentru că ai fost prea responsabilă....

Dar la toate este o soluție- 𝙀𝙘𝙝𝙞𝙡𝙞𝙗𝙧𝙪 𝙝𝙤𝙧𝙢𝙤𝙣𝙖𝙡

𝙋𝙤𝙩̗𝙞 𝙨𝙖̆ 𝙢𝙖̆𝙣𝙖̂𝙣𝙘𝙞 𝙥𝙚𝙧𝙛𝙚𝙘𝙩... 𝙙𝙖𝙧 𝙙𝙖𝙘𝙖̆ 𝙩𝙧𝙖̆𝙞𝙚𝙨̗𝙩𝙞 𝙞̂𝙣 𝙧𝙚𝙡𝙖𝙩̗𝙞𝙖 𝙙𝙚 𝙘𝙪𝙥𝙡𝙪 𝙨𝙩𝙧𝙚𝙨 𝙘𝙤𝙣𝙨𝙩𝙖𝙣𝙩, 𝙞𝙣𝙨𝙪𝙡𝙞𝙣𝙖 𝙩𝙖 𝙧𝙖̆𝙢𝙖̂𝙣𝙚 𝙗𝙡𝙤𝙘𝙖𝙩𝙖̆. 𝙎̗𝙞 𝙩𝙪 𝙩𝙚 𝙞̂𝙣𝙜𝙧𝙖𝙨̗𝙞....

Poți să mănânci perfect... dar dacă trăiești în stres constant, insulina ta rămâne blocată. Și tu te îngrași, așa o am și pe clienta mea dragă, Anca, a venit la mine cu dorința de a slăbi. Avea 42 de ani și se lupta cu kilogramele de 3 ani....dupa primele intrebări analizand cauza, am descoperit că avea rezistență la insulină. Dar cauza nu era mâncarea.

𝑪𝒂𝒖𝒛𝒂 𝒆𝒓𝒂 𝒓𝒆𝒍𝒂𝒕̗𝒊𝒂 𝒆𝒊.
Anca trăia într-o relație disfuncțională, toxică, cu control constant din partea partenerului. Anca venea acasă anxioasă și stresată în fiecare zi, cu gandul „Oare ce va mai fi azi? Oare ce nu va fi bine din nou? Oare îl găsesc într-o stare nasoală și iar ne certăm?"

Cu fiecare critică adresată ei, simțea că nu este acceptată.
Că niciodată nu este suficient de bună. Așa că a început să se închidă emoțional. Și seara a început să mănânce emoțional.....

Stresul creea cortizol. Cortizolul crește glicemia. Glicemia cere insulină. Insulina blochează arderea grăsimii. Totul se depozitează.

Rezultatul? +18 𝒌𝒈 𝒊̂𝒏 𝒖𝒍𝒕𝒊𝒎𝒊𝒊 3 𝒂𝒏𝒊. Deși a încercat multe diete. Deși „le știa pe toate". Nimic nu funcționa. Abia când a înțeles că stresul cu soțul o făcea să mănânce, abia când a realizat că insulina ei era blocată de emoții, nu de mâncare... a început să elibereze.

𝑷𝒓𝒊𝒎𝒂 𝒍𝒖𝒏𝒂̆: -5 𝒌𝒈.
Nu prin dietă mai strictă. Ci prin vindecarea relației cu ea însăși.

𝘾𝙖̂𝙣𝙙 𝙐𝙣𝙞𝙫𝙚𝙧𝙨𝙪𝙡 𝙩𝙚 𝙧𝙚𝙙𝙞𝙧𝙚𝙘𝙩̗𝙞𝙤𝙣𝙚𝙖𝙯𝙖̆

Astăzi Anca Benejaru, clienta mea dragă mi-a scris: "Monica, cred că ai greșit link-ul. Mă duce spre altceva." a direcționat-o spre altceva link-ul trimis de mine.....dar ceva ce ea avea nevoie acum......

Pentru că așa funcționează Universul. Nu după logica ta. Ci după ce ai nevoie cu adevărat.
𝘾𝙖̂𝙣𝙙 𝙫𝙧𝙚𝙞 𝙨𝙖̆ 𝙙𝙚𝙨𝙘𝙝𝙞𝙯𝙞 𝙤 𝙪𝙨̗𝙖̆ 𝙨̗𝙞 𝙨𝙚 𝙙𝙚𝙨𝙘𝙝𝙞𝙙𝙚 𝙖𝙡𝙩𝙖 - 𝙣𝙪 𝙚𝙨𝙩𝙚 𝙜𝙧𝙚𝙨̗𝙚𝙖𝙡𝙖̆
Universul te duce mereu pe drumul cel mai ușor spre ceea ce îți dorești. Nu pe drumul pe care TU crezi că trebuie să mergi. Ci pe drumul pe care VIAȚA știe că trebuie să mergi.

𝘾𝙖̂𝙣𝙙 𝙤 𝙪𝙨̗𝙖̆ 𝙨𝙚 𝙙𝙚𝙨𝙘𝙝𝙞𝙙𝙚 𝙪𝙨̗𝙤𝙧 - 𝙢𝙚𝙧𝙜𝙞 𝙖𝙘𝙤𝙡𝙤. Chiar dacă nu era ușa pe care o căutai. Chiar dacă nu înțelegi încă de ce.

𝑻𝒖 𝒄𝒆𝒓𝒊 𝒇𝒍𝒐𝒂𝒓𝒆. 𝑼𝒏𝒊𝒗𝒆𝒓𝒔𝒖𝒍 𝒊̂𝒕̗𝒊 𝒅𝒂̆ 𝒔𝒂̆𝒎𝒂̂𝒏𝒕̗𝒂̆.
Nu crede că ai greșit. Acceptă redirecționarea. Explorează ceea ce s-a deschis.
Dacă s-a deschis ușor, este drumul tău.

Universul nu greșește niciodată. ...asta am spus azi dimineață Ancăi

Cu iubire

Când stai cu frică în relația ta, corpul tău nu se mai relaxează......

Dacă ești într-o relație de cuplu în care trăiești cu 𝙛𝙧𝙞𝙘𝙖 𝙘𝙖̆ 𝙚𝙡 𝙫𝙖 𝙥𝙡𝙚𝙘𝙖, 𝙘𝙖̆ 𝙩𝙚 𝙫𝙖 𝙥𝙖̆𝙧𝙖̆𝙨𝙞… 𝙨𝙖𝙪 𝙥𝙤𝙖𝙩𝙚 𝙘𝙪 𝙤 𝙙𝙤𝙧𝙞𝙣𝙩̗𝙖̆ 𝙖𝙨𝙘𝙪𝙣𝙨𝙖̆ 𝙘𝙖 𝙩𝙪 𝙨𝙖̆ 𝙥𝙡𝙚𝙘𝙞, 𝙙𝙖𝙧 𝙣𝙪 𝙞̂𝙩̗𝙞 𝙥𝙚𝙧𝙢𝙞𝙩̗𝙞 𝙨𝙖̆ 𝙤 𝙧𝙚𝙘𝙪𝙣𝙤𝙨̗𝙩𝙞, 𝙘𝙤𝙧𝙥𝙪𝙡 𝙩𝙖̆𝙪 𝙨̗𝙩𝙞𝙚...

Frica nu dispare pentru că o ignori ci ea ajunge să se înmagazineaze și să se transforme în tensiune în corp.

În hipervigilență.
În control.
În mâncat emoțional.
În kilograme care apar fără să înțelegi de ce.
În oboseală cronică.
În corp care nu mai slăbește, oricât ai încerca.

𝘾𝙖̂𝙣𝙙 𝙩𝙧𝙖̆𝙞𝙚𝙨̗𝙩𝙞 𝙘𝙪 𝙛𝙧𝙞𝙘𝙖 𝙙𝙚 𝙖 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙚, 𝙘𝙤𝙧𝙥𝙪𝙡 𝙞𝙣𝙩𝙧𝙖̆ 𝙞̂𝙣 𝙢𝙤𝙙𝙪𝙡 𝙙𝙚 𝙨𝙪𝙥𝙧𝙖𝙫𝙞𝙚𝙩̗𝙪𝙞𝙧𝙚. 𝙉𝙪 𝙢𝙖𝙞 𝙖𝙧𝙙𝙚. 𝙉𝙪 𝙢𝙖𝙞 𝙚𝙡𝙞𝙗𝙚𝙧𝙚𝙖𝙯𝙖̆. 𝙎𝙩𝙧𝙖̂𝙣𝙜𝙚. 𝙋𝙖̆𝙨𝙩𝙧𝙚𝙖𝙯𝙖̆. 𝙎𝙚 𝙖𝙥𝙖̆𝙧𝙖̆. 𝙋𝙚𝙣𝙩𝙧𝙪 𝙘𝙖̆, 𝙡𝙖 𝙣𝙞𝙫𝙚𝙡 𝙥𝙧𝙤𝙛𝙪𝙣𝙙, 𝙣𝙪 𝙨𝙚 𝙢𝙖𝙞 𝙨𝙞𝙢𝙩𝙚 𝙞̂𝙣 𝙨𝙞𝙜𝙪𝙧𝙖𝙣𝙩̗𝙖̆. 𝙄𝙖𝙧 𝙪𝙣 𝙘𝙤𝙧𝙥 𝙘𝙖𝙧𝙚 𝙣𝙪 𝙨𝙚 𝙨𝙞𝙢𝙩𝙚 𝙞̂𝙣 𝙨𝙞𝙜𝙪𝙧𝙖𝙣𝙩̗𝙖̆ 𝙣𝙪 𝙥𝙤𝙖𝙩𝙚 𝙩𝙧𝙖̆𝙞 𝙞̂𝙣 𝙚𝙣𝙚𝙧𝙜𝙞𝙚 𝙛𝙚𝙢𝙞𝙣𝙞𝙣𝙖̆, 𝙙𝙚 𝙧𝙚𝙡𝙖𝙭𝙖𝙧𝙚, 𝙙𝙚 𝙥𝙧𝙞𝙢𝙞𝙧𝙚, 𝙙𝙚 𝙞𝙪𝙗𝙞𝙧𝙚.

Poate că nu îți este frică doar că el va pleca, poate iți e frică să rămai singură, sa trăiești singură, și poate iți e doar frică de alegi adevărul tău.

Și toate aceste frici, netrăite, nespuse, neasumate, se mută în corp. Pentru că emoția care nu este exprimată nu dispare. Se transformă în simptom.....𝑮𝒓𝒆𝒖𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒎𝒂𝒓𝒆 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒏𝒕𝒂𝒓....

Rețeta de duminică :)