29/03/2020
CUM ȘTIM CĂ SUNTEM SĂNĂTOȘI?
Când nu mai comentăm celor care se postează în aer liber amintindu-le de restricții și declarația aferentă.
Când nu le ținem predici despre riscurile la care se expun. Există șanse maxime să fi aflat deja.
Când nu le transmitem să aibă grijă și "vezi că" Probabil au destule griji, ce să mai facă cu una? Putem, în schimb, să le recomandăm atenție / precauție / expectativă vigilentă.
Când ne abținem de la orice comentariu care să ne elibereze pornirile milițienești, cu riscul de-a rămâne neexprimați.
Când ne dorim ca persoanele care se postează bântuind planeta, în timp ce noi ne dăm, în secret, cu capul de pereți, să ajungă acasă cu bine și să iasă din perioada aceasta mai bine decât au intrat.
Când ne întrebăm cu sinceritate ce anume din noi s-a aprins de am simțit nevoia să le atragem atenția acelor persoane: "Ce din mine s-a activat când am văzut asta?"
Când le mulțumim celor care se plimbă pe uliță, prin cartier, la mare sau pe munți că au ațâțat în noi ceva nevindecat: poate invidie, competiție nejustificată, grijă exagerată sau grijă proiectată în exterior, nu spre noi înșine, etc.; altfel postarea respectivă ar fi trecut pe lângă noi ca acceleratul, fără să o remarcăm.
Când putem să ne bucurăm de ștrengăriile lor, fără să încercăm să îi schimbăm.
Când ne punem întreba cu sinceritate și să permitem răspunsului să vină la noi: "Ce anume din mine l-a determinat pe X să facă asta?" / "Ce din ființă mea l-a determinat?" / "Cu ce din mine a rezonat gestul lui?"
Când ne putem ruga pentru ei și pentru noi deodată:
Iartă-mă! (că am proiectat asupra ta rănile mele nevindecate)
Mă iert! (că nu mi-am tratat pănă acum aceste răni)
Mulțumesc! (că mi-ai arătat ce răni neînchise am)
Te iubesc! (pentru divinul din tine)
Te respect / Te prețuiesc! / Te cinstesc / Te onorez (deoarece viața ta este o poveste și despre mine)
Între timp, .
Pentru persoanele afectate de pandemie ofer, gratuit, terapie. Programările se fac folosind mesageria privată a paginii. :)
Cu drag,
M.
