Simona Ionescu - change strategist

Ta-daaa!

Îți prezint programul de grup: Mindful Career Change, poarta ta de deblocare profesională. Te ajută să obții claritate prin mindfulness și creativitate, ca să-ți construiești o direcție nouă și să păsești cu încredere în următoarea etapă din cariera ta.
Structurat în cinci sesiuni care combină creativitatea cu dezvoltarea personală, programul îți pune la dispoziție uneltele de care ai nevoie, să treci de la viziune la acțiune.

🔵Bonus: Înscrie-te până pe 23 Decembrie și primești o sesiune individuală de Change Strategy.
E mai ușor să te dezvolți atunci când ai sprijin.

Hugs, Simona

P.S. Te poți însrie direct pe site sau îmi poți da mesaj.

Poate părea că e același lucru, însă nu-i.

Hotărârile pe care le luăm ca să nu pierdem, sunt diferite de cele pe care le luăm ca să câștigăm.

De cele mai multe ori alegerile pe care le facem ca să evităm să ajungem de pe zero pe minus ne blochează de fapt din a ajunge de pe zero, pe plus. 😉

În newsletterul Sunday Drops de azi, am vorbit despre teama de a pierde.

Dacă vrei să te abonezi, intră pe siio.ro/drops

Hugs,
Simona

Printre rândurile de mai jos o să găsești un cadou.
Ia-l dacă e protrivit pentru tine sau dă-l cuiva care are nevoie de el. ;)

08.07.2021 - e ziua în care am decis că drumul meu profesional va fi despre altceva. Că din multitudinea de opțiuni pe care le aveam în față, o aleg pe cea care nu are nicio legătură cu arhitectura și care totuși are atâtea legături cu mine și felul meu de a fi.

Am notat-o undeva, că e ceva ce nu vreau să uit. Au trecut trei ani de atunci, ani care nu știu cm au zburat și unde s-au dus. Știu doar că atunci când a venit, greul din anii ăștia a fost diferit. A avut mai mult sens pentru mine să-l înfrunt și să-mi doresc să ies pe partea cealaltă a lui.

Poate părea că a fost simplu să ajung în punctul în care să pot să iau decizia de atunci, însă eu am idee cam prin câte puncte a fost nevoie să trec. Am idee cam câte piese s-au așezat unele peste altele pentru Simona care intra în al patrulea cabinet de psihoterapie și spunea că nu știe ce vrea, nici în ce direcție să o ia. Că are senzația că nimic din ce face n-are sens, că face de pomană umbră pământului...că ea în sine e degeaba.

Am idee cam cât m-am perpelit până să îndrăznesc să cred că aș putea, că aș fi capabilă să fac altceva și să lucrez cu un change strategist care să mă ajute să mă prind care este de fapt altceva-ul ăla.
​
Pentru mine it’s a big deal, iar cadoul din partea mea este ăsta:
3 pachete de 3 sesiuni 1:1.

Putem lucra împreună pe subiecte precum:
🔵 schimbări pe plan profesional (schimbare de job, de direcție profesională, tranziție de la rolul de angajat la freelancing/antreprenoriat)
🔵claritate în decizii
🔵construirea vieții după relații de lungă durată

Sesiunile sunt online, de 60 minute și pot fi de change strategy sau change strategy + pictură/desen.

Le voi da pe principiul primul venit.

​În comentariu găsești formularul de înscriere.
Hugs și pe curând.

Am avut la un moment dat o problemă cu bateria de apă de la bucătărie. Se închidea doar dacă o fixam într-o anumită poziție, altfel picura apă încontinuu. De fiecare dată după ce foloseam chiuveta, mă chinuiam să o reglez cât să nu mai picure apă. Și de fiecare dată, mă gândeam că trebuie să schimb bateria asta.

Gândeam asta pe jumătate conștientă, pe jumătate cu mintea în altă parte. Nu mi se părea o problemă atât de mare, plus că erau alte lucruri care necesitau atenția mea, altele mai interesante decât robinetul ăsta care nu voia să stea închis.

Nu știu câtă vreme a trecut de când am sesizat prima dată că nu se închide bine, știu doar că o vreme am avut zilnic acest mic inconvenient. Mi se părea un preț mic de plătit, stăteam să nimeresc poziția aia în care se închide, mă gândeam de fiecare dată că trebuie să schimb bateria de apă… și atât.

N-aveam chef și nici timp să caut o baterie nouă, nu voiam nici să chem pe cineva și să stau să aștept o sută de ani până vine, așa că am tot amânat.

Într-o seară după ce am folosit chiuveta, eram pregătită de același dans, de reglaj fin. De data asta însă, ceva s-a rupt de tot și n-am mai reușit să o închid deloc. Curgea apă caldă, la maxim …fără oprire.

Am analizat scurt situația și am luat-o în sens invers spre următorul punct de oprire: robinetul de sub chiuvetă. Era atât de blocat încât nici cu cheia franceză nici cu WD-40 n-am reușit să-l deblochez. Nu s-a clintit nici măcar un milimetru, oricât m-am chinuit.

Așa că, uite-mă într-o sâmbătă seara în mijlocul bucătăriei, cu apa fierbinte care curgea încontinuu, bateria stricată, robinetul de traseu blocat și eu neștiind ce să mai fac.
Dintr-o dată, n-am mai avut cm să ignor problema sau să amân rezolvarea ei.

Ce instalator găsesc la ora asta, să mă ajute? L-am sunat pe unul pe care-l știam și l-am nimerit în drum spre o nuntă. Până la urmă mi-a dat prin minte să administratorul, care și-a amintit ca prin minune că președintele de bloc era (culmea) instalator și stătea la scara cealaltă.

În cinci minute a venit domnul instalator/președinte. S-a uitat ca un expert la situație și suspicios la mine. M-a suspectat că n-am nimerit sensul și în loc să deschid, am închis și mai mult robinetul de sub chiuvetă.

-Sigur ați dat spre dreapta?
-Sigur.

I-a dat cu virgulă…s-a mai scormonit prin trusa lui de diverse unelte, după care s-a uitat la mine și zice:

-E blocat, trebuie să mă duc să aduc un WD-40.
-Am eu, dar să știți că am dat deja și nu s-a mișcat deloc.
-Eh, n-ați dat bine…că sigur se debloca.

S-a mai agitat pe sub chiuvetă, ba cu papagalul, ba cu cheia franceza, dă-i și vreo două ciocane, a mai dat cu spray, și-a încordat toți mușchii din dotare…nimic.

-Nu merge, e blocat. Mă duc la subsol, să închid robinetul de pe coloana asta de apartamente.

S-a întors după ce a oprit apa pentru tot blocul, că a mai nimerit vreo doi robineți blocați și pe la subsol. A desfăcut ceva pe sub chiuvetă și mi-a zis că abia zilele următoare poate să vină să rezolve de tot, să pună baterie nouă, că la ora asta n-are de unde să meargă să cumpere.

Ba bla...mare noroc pe capul meu că l-am prins acasă, altfel nu știe ce făceam fără el. Corect, nici eu nu știam.

După ce a plecat, am rămas așa…în contemplare. Admiram haosul din bucătărie, apa de pe jos și mi-a trecut prin minte:

-Nu puteam naibii să repar de la început?! Că nu mai ajungeam în situația asta.

Nu se aplică mereu vorba aia: nu lăsa pe mâine, lasă pe poimâine că poate se rezolvă de la sine.

Și uite așa, în loc să mă sesizez și să rezolv cu bateria până să devină o urgență, am amânat-o până când mi-a bubuit în față și n-am mai avut cm s-o ignor.

“How you do anything is how you do everything” - Martha Beck
…Adică repetăm comportamente în diverse aspecte ale vieții. Ceea ce facem la o scară mică e o reflexie a ceea ce facem la scară mai mare.

N-a fost deloc plăcută realizarea asta, că aveam obiceiul să ignor și să amân rezolvarea unei probleme mici, până când lucrurile escaladau și eram nevoită să acționez sub presiune.

E adevărat și că nu am stat să mă întreb care este costul inacțiunii mele, n-am stat să-mi imaginez ce se poate întâmpla dacă nu înlocuiesc bateria aia nenorocită de la chiuvetă.

Mi-ar plăcea să cred că este doar despre mine, că doar eu ignoram și băgam în dulap problemuțele până când deveneau problemoaie.
Ale naibii, aleg să explodeze în cele mai nepotrivite momente.

Probabil pe undeva prin viața ta există un robinet care picură. Îți dă semnale că ceva e în neregulă și te roagă subtil să faci ceva în privința asta.

Ce bagi sub preș? Ce refuzi să simți, să vezi, să rezolvi, în speranța că trece de la sine?

Pentru rezolvat probleme cu bateria de apă, recomand instalatori. Pentru altele, mă recomand. :)
Dacă ți-a explodat viața în față și nu știi de unde să faci rost de unelte de reglaj emoțional, să știi că sunt aici. Wink-wink.

Mi s-a făcut dintr-o dată dor de sentimentul ăla de libertate, de bucuria ce vine la pachet cu joaca și mi-am dat seama din nou, că mi-a lipsit. Că am fost așa de concentrată să-mi iasă bine treaba asta cu viața de adult că am uitat că multe din momentele în care îmi sclipesc ochii de bucurie, sunt alea în care mă joc, în care glumesc și fac mișto de mine în primul rând.

Uităm că avem nevoie să ne jucăm la orice vârstă, că ne face bine la căpuț. (O să mă abțin azi să dau și studii despre asta :)))

Sunt mai multe feluri de creative play (o să-i spun în engleză, că joacă creativă sună meh…) și fiecare dintre noi rezonează mai mult cu unele decât cu altele.

Pam-pam, acum urmează nominalizările pe categorii de creative play:
-spus povești
-mișcare, dans
-muzică
-arte vizuale
-jocuri

Mai în joacă sau mai în serios, îți las aici și trei întrebări care să te ajute să te prinzi cm te-ai putea juca și tu zilele astea.

🔵Cum îmi plăcea să mă joc în copilărie?
Te apucai să înventezi și povești, alergai ore în șir după o minge? Poate îți plăcea să cânți la diverse instrumente, sau poate că te jucai colorând sau modelând diverse lucruri…

🔵În ce categorie de creative play s-ar încadra felurile în care mă jucam atunci?
🔵Ce mi-ar plăcea să fac azi care să fie cam din aceeași categorie?

Cam atât de la mine pentru azi, te las cu îndemnul ăsta:

▶️Just press play, your type of creative play.
__________________________________________________________________________________________
Îți las și un reminder despre cm te pot ajuta, când și dacă vine momentul:
- sesiuni 1 la 1 de Change Strategy.
- programul individual Build your life.

Hugs.

Ce obții dacă te înscrii la programul individual BUILD YOUR LIFE?

🔵Direcție, claritate

- Devii arhitect în propria ta viață
- Clarifici care este viziunea ta de viață și o transformi în realitate
- Ajungi în mai puțin de jumătate de an să ai o viață diferită de cea de acum
- Descoperi cine ești, care îți sunt principiile personale și ce contează pentru tine de fapt.
- Identifici caracteristicile tale unice și cm poți să le pui în valoare

🔵Stimă de sine, empowerment

- Preiei controlul asupra propriei vieți
- Identifici și depășești credințe limitative
Îți crești în mod sustenabil și sănătos stima de sine

🔵Schimbare, creștere, transformare

- Pui bazele unei noi identități: adaptezi și reconstruiești ceea ce te definește.
- Construiești schimbări sustenabile și de impact
- Faci tranziția la etapa următoare din viața ta
- Transformi viziunea de viață în obiective palpabile
- Îți dai un refresh

🔵Reziliență, agilitate emoțională

- Transformi perioadele de haos și instabilitate în oportunități de creștere
- Descoperi ce îți aduce bucurie și își regăsești entuziasmul
- Dobândești skill-uri noi pentru gestionarea emoțiilor
- Îți dezvolți curajul
- Te antrenezi să faci față situațiilor incerte
- Preiei controlul asupra propriei vieți

Ready? Let's build your life.

;)

Alege cu atenție ce încerci să rezolvi, nivelul tău de satisfacție în viață depinde de asta.
Nu orice nemulțumire este o problemă pentru care merită să depui efort s-o rezolvi.

Atunci când ne ghidăm doar după lucruri din exteriorul nostru, lucruri care se schimbă des. Ajungem la un moment dat să ne rătăcim în orașul ăsta mare care se numește viață.

Cu cât ne bazăm mai mult pe propriul Sistem Integrat de Navigație, cu atât ne e mai ușor să ajungem unde avem nevoie să ajungem și să simțim că drumul pe care suntem, e cel potrivit pentru noi.

Despre asta am povestit în cel mai recent număr din Sunday Drops (aka newsletter).

Am lăsat în el și un prim pas prin care poți să-ți muți atenția de la ce se "semnalizează în exterior".

Wink-Wink.

Nu este despre a ne găsi, ci este despre a ne construi.​
​
Ca și atunci când e vorba de o clădire existentă care are nevoie de extindere. Începem prin “analiza situației existente”, să vedem ce descoperim, ce de păstrat și ce nu.
​
Iar prima etapă din proces, e să ne dăm seama cine suntem acum. Pentru că de fapt, nu începem niciodată de la zero.
​
Poate sunt etaje în clădirea asta, de care nu mai știe nimeni. Poate sunt încăperi care au stat închise până acum și care abia așteaptă să fie descoperite.
​
Ce anume din ce există deja, poate să susțină ce urmează să construim mai departe? Ce mai e de adăugat?

Așa îmi imaginez că stau lucrurile și cu sinele. Că e în continuă dezvoltare, că în timp se adăugă o mulțime de elemente la identitatea noastră, la cine suntem.

E imposibil să fi fost deja tot ce putem fi.

Pentru mine, a construi vine la pachet cu curiozitate, creativitate, imaginație și entuziasm. Aduce și ceva frustrare, atunci când ce îmi imaginez eu nu iese întocmai în realitate, adevărat.

Oricum ar fi, să construiesc e ceva ce mă entuziasmează mai tare decât să caut, asta e clar. Așa că, o să aleg să construiesc mai mult și să caut mai puțin.

Mi se pare mai empowering.
😉

P.S. Tu cine vrei să devii?

Eram la Unfinished (festival cu discuții, workshopuri și momente artistice). Unul dintre momente era prezentat ca un fel de joc. Speaker-ul spunea ceva în introducere și după aia întreba cine s-a regăsit în situații similare.

Has anyone felt like they missed the train at some point in life?

Eu, senină, am crezut că e sondaj și că scopul e să vedem câți suntem cei care am simțit asta, așa că am ridicat mână. Am fost surprinsă să văd că n-a mai ridicat nimeni…Pe bune?! Nimeni n-a mai simțit că a pierdut trenul în viață?

Nu era sondaj, dacă ridicai mâna erai invitat să povestești…

După sprijinul și încurajările primite din stânga și dreapta mea, mă trezesc în fața mea cu un tip din organizare care-mi ține microfonul, să vorbesc.

Nu mai știu exact ce am zis. Știu doar că până atunci trecusem prin două momente mari în viața mea în care am simțit că am pierdut trenul...

Unul a fost când am decis să schimb direcția profesională și m-am trezit (șocant, știu) că ceea ce face mai greu de dus schimbarea asta, e comparația cu cei din jur. Că fiecare părea că a parcurs o distanță, a trecut prin niște etape și e la un nivel de un nivel de competență profesională aliniat cu vârsta.
Ori eu am simțit că am rămas pe peron, uitându-mă la viteza pe care o au ei și la cât de mare era distanța dintre mine și ei.

Alt moment în care am mai simțit că “am pierdut trenul în viață” a fost când am ieșit dintr-o relație luuuungă. Iar în jur lumea părea că e în alt ritm, unii căsătoriți, unii cu copii, unii în relații. Iar eu simțeam că am rămas în urmă, debusolată și confuză.

La momentul ăsta, tipul care îmi ținea microfonul să pot vorbi, se uită fix în ochii mei. Cu cea mai caldă și calmă voce zice:

you didn’t miss that train, that train missed you.

Boom! Just like that, mi-a dat cu mind flip.
N-am priceput ce a vrut să spună și de ce. Nici nu m-a interesat. Mi-a plăcut doar că mi-a întors povestea, că nu mai eram eu cea căreia îi lipsea ceva, nu mai eram eu cea care a pierdut ceva. Iar ăsta în sine e un gând mai ușor de dus și mai constructiv.

La tine cm e? What train missed you? :)

Reminder să fii conștientă de valoarea ta.

În viață, în relații, în context profesional.

Azi și în oricare altă zi.

Hugs.