10/08/2026
𝗗𝗲𝘇𝘃𝗼𝗹𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝘂𝗿𝗮𝗯𝗶𝗹𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗰𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿𝗮 𝗽𝗮̆𝗰𝗶𝗶, 𝘁𝗲𝗺𝗲 𝗱𝗲 𝗱𝗲𝘇𝗯𝗮𝘁𝗲𝗿𝗲 𝗹𝗮 𝗖𝗼𝗻𝗴𝗿𝗲𝘀𝘂𝗹 𝗠𝗼𝗻𝗱𝗶𝗮𝗹 𝗱𝗲 𝗦𝘁𝘂𝗱𝗶𝗶 𝗦𝗶𝗿𝗶𝗮𝗰𝗲
Experți de prestigiu din domeniile diplomației culturale și religioase, istoriei, antropologiei și politicilor publice s-au reunit la dezbaterea plenară care a reprezentat tema centrală a Congresului Mondial de Studii Siriace și a Conferinței Internaționale de Studii Arabe Creștine (Palatul Parlamentului 3-7 august 2026): „Protejarea patrimoniului cultural creștin în Orientul Mijlociu, către o dezvoltare durabilă și o cultură a păcii".
Lucrările sesiunii au fost deschise de moderatorul 𝗖𝗿𝗶𝘀𝘁𝗶𝗮𝗻 𝗗𝗮𝘃𝗶𝗱, președintele Institutului pentru Libertate și Democrație, care a subliniat importanța și oportunitatea organizării acestor reuniuni internaționale la București, introducându-l apoi pe 𝗘𝗿𝗸𝗸𝗶 𝗧𝘂𝗼𝗺𝗶𝗼𝗷𝗮, președintele fondator al organizației „Istorici fără frontiere" și fost Ministru de Externe al Finlandei (2011-2015).
În intervenția sa, prof. 𝗧𝘂𝗼𝗺𝗶𝗼𝗷𝗮 a prezentat organizația „Istorici fără frontiere" și a subliniat cm schimbările de regim determină inevitabil o analiză critică a antecesorilor și îndepărtarea monumentelor ridicate de aceștia. Cu toate acestea, o abordare matură și civilizată a istoriei impune ca aceste urme concrete și vestigii chiar neplăcute să fie conservate, nu șterse, permițându-le să servească pe viitor drept puncte de referință esențiale pentru generațiile care vor urma. Respectul acordat complexității istorice este cu atât mai important atunci când avem de-a face cu moșteniri religioase și culturale diverse, unde adevărata protecție se extinde dincolo de structurile fizice, ajungând la protejarea identităților distincte și a drepturilor tuturor indivizilor. În Orientul Mijlociu, abordarea acestor provocări necesită implicarea populației și instituirea egalității cetățeniei, protejată de o constituție democratică robustă. Combaterea discriminării și a discursului de ură impune aplicarea universală și strictă a legii seculare, considerând motivațiile religioase ca un factor agravant, nu ca o scuză pentru violență, deoarece cultivarea stabilității pe termen lung se bazează pe sprijinirea activă a dialogurilor interconfesionale și a inițiativelor de cooperare care promovează respectul reciproc.
𝗕𝗿𝗶𝗮𝗻 𝗖𝗼𝘅, președintele Institutului pentru Diplomație prin Credință (Institute for Faith-Based Diplomacy), cu o experiență de aproape cinci decenii în promovarea culturii păcii în Orientul Mijlociu, a prezentat modalitățile în care o reconciliere între popoarele din regiune poate fi construită prin „aducerea împreună a familiei înstrăinate a lui Avraam". Prof. Cox a subliniat, de asemenea, că apropierea dintre musulmani, evrei și creștini poate fi posibilă prin cultivarea unor valori comun împărtășite precum iubirea sau ospitalitatea, inspirate de credința patriarhului Avraam, considerat strămoșul comun al tuturor acestor comunități. O reconciliere autentică presupune iertarea aproapelui, vindecarea rănilor istorice și cultivarea compasiunii, a virtuților personale și a respectului pentru demnitatea fiecărui om.
La rândul său, 𝗠𝗮𝗿𝗸 𝗗𝗼𝗻𝗳𝗿𝗶𝗲𝗱, directorul Institutului pentru Diplomație Culturală de la Berlin (Institute for Cultural Diplomacy) a atras atenția asupra faptului că protejarea patrimoniului din Orientul Mijlociu nu înseamnă doar conservarea manuscriselor și a siturilor istorice, ci și sprijinirea comunităților care creează, păstrează și transmit acest patrimoniu generațiilor viitoare. El a afirmat că diversitatea trebuie privită ca o sursă de creativitate și reziliență, nu exclusiv prin prisma conflictelor, subliniind modalitățile prin care Obiectivele de Dezvoltare Durabilă propuse de Organizația Națiunilor Unite însele fac recurs la metodologiile diplomației culturale în vederea instituirii unei culturi a păcii în întreg spațiul levantin și al Orientului Mijlociu.
Prof. 𝗕𝗶𝗿𝗴𝗶𝘁 𝗦𝗰𝗵𝗮̈𝗯𝗹𝗲𝗿, deținătoare a Catedrei de Istorie a Asiei de Vest la Universitatea din Erfurt, și specialist în istoria Orientului Apropiat și Mijlociu, a oferit o incursiune în istoricul intercultural al Orientului Mijlociu și al Mediteranei de Est, evidențiind rolul important pe care comunitățile creștine din zonă l-au jucat nu doar în edificarea culturii creștine și universale europene în primele secole ale erei noastre, ci și în ieșirea spațiului levantin de sub dominație otomană sub oblăduirea marilor puteri europene la începutul secolului XX, abordând totodată și istoria recentă a regiunii prin atragerea atenției asupra impactului semnificativ al migrației comunităților creștine după Primăvara Arabă ca o consecință a războaielor și insecurității din regiune. În acest context istoric, prof. Schäbler a subliniat rolul deosebit de important jucat de liderii și comunitățile religioase din regiune în consolidarea păcii. În opinia sa, apropierea dintre oameni trebuie susținută prin acțiuni concrete precum organizarea de schimburi culturale și excursii școlare între țările Orientului Mijlociu, dezvoltarea de parteneriate între regiuni, reluarea eforturilor de înfrățire a orașelor levantine și implicarea tinerilor în activități de voluntariat.
Următoarea intervenție i-a aparținut lui 𝗩𝗮𝗹𝗲𝗻𝘁𝗶𝗻 𝗩𝗲𝗿𝗼𝗻 𝗧𝗼𝗺𝗮, cercetător al Institutului de Antropologie „Francisc I. Rainer" al Academiei Române și vicepreședinte al Consiliului Consultativ pentru Dezvoltare Durabilă, care a prezentat considerentele antropologice asupra importantei probleme a protejării patrimoniului cultural din Orientul Mijlociu, subliniind importanța valorificării comunităților locale și a patrimoniului viu în procesul de conservare a identității culturale. Privind antropologia drept un liant între patrimoniu, dezvoltare și pace, prof. Toma a reliefat modul în care distrugerea patrimoniului cultural din Siria, Irak și regiunile învecinate a catalizat o dezbatere academică și profesională urgentă cu privire la rolul pe care această disciplină ar trebui să îl joace în documentarea, conservarea și restaurarea patrimoniului – dezbateri care depășesc considerentele tehnice ale arheologiei de conservare, trecând la întrebări fundamentale despre autoritatea epistemică, despre reprezentările comunităților indigene, despre obligațiile etice dar și dimensiunile politice ale patrimoniului în sine.
La rândul său, deputatul liberal 𝗗𝗮𝗻𝗶𝗲𝗹 𝗚𝗵𝗲𝗼𝗿𝗴𝗵𝗲 a reliefat rolul istoric pe care l-au jucat Principatele Române, prin moștenirea lor civilizațională în spațiul iorgian al „Bizanțului după Bizanț", în întreținerea relațiilor Europei cu comunitățile creștine ale Orientului Mijlociu, evidențiind faptul că protejarea patrimoniului cultural și religios reprezintă nu doar o responsabilitate față de trecut, ci și un instrument esențial pentru promovarea dialogului, a înțelegerii reciproce și a unei culturi durabile a păcii.
Ultima intervenție i-a aparținut drei. 𝗕𝗶𝗮𝗻𝗰𝗮 𝗣𝗮𝘃𝗹𝗶𝗱𝗶𝘀 de la Universitatea din Uppsala, pentru a da glas perspectivei generației tinere asupra viitorului spațiului levantin. Aceasta a subliniat faptul că generațiile tinere nu privesc zona Orientului Mijlociu doar drept un creuzet al conflictului, atrăgând atenția asupra importanței securității nu doar militare ci și umane, în perspectiva propusă de Academia Mondială de Artă și Știință, pentru comunitățile de toate confesiunile din regiune, încheind intervențiile sesiunii plenare pe un ton pozitiv al speranței. Dacă securitatea umană va fi respectată, viitorul spațiului levantin se anunță, de fapt, mai pozitiv decât am crede astăzi.
