Povestiri din curtea școlii

Dragi prieteni și colaboratori.

Anul trecut cam pe vremea asta eram în tren spre un festival de teatru, însoțiți de coordonatoarea noastră, Mădălina. În vagonul nostru, un grup de puști de vârsta noastră, și noi, ceva mai bruneți decât ei. În secțiunea lor, haos generalizat, cu doi adulți depășiți total de situație. La noi, nici musca nu trecea. Căști pe urechi, cărți, visuri pe geam. Controlorii și ceilalți pasageri, nici pâs. Nu putem să relatăm zecile de cazuri în care pentru nici 5% din comportamentul colegilor de vagon eram certați, jigniți sau chiar amenințați cu bătaia, de cele mai multe ori, făcându-se referire directă la rasa noastră și a rudelor noastre. Când am ajuns la festival, printre primele lucruri pe care le-am auzit au fost "bă! lângă camera noastră stau niște țigani", sau "era un țigan la baie care trăgea cocaină". Acum pe bune, oameni: cine are bani de cocaină? În fine, privirile gardienilor și în general ale adulților din campus, priceless. Ne sunam mereu coordonatorii să confirme câte unei uniforme că chiar suntem dintr-o trupă de teatru. La întoarcere, un coleg de-al nostru era să-și ia amendă că se plimba pe culoarul trenului. Nașu' către coordonator: '' Știți, se mai fură. Nu vrem săă... "

Nici noi nu mai vrem săă, motiv pentru care am ajuns să fim peste măsură de precauți și vigilenți în toate situațiile în care ne aflăm în spațiul public. Cam peste tot unde mergem, trebuie să fim cei mai cuminți, altfel începe festivalul stereotipurilor despre bruneți.
Nu mai dăm exemple, că le știți. Argumentul victimizării noastre este la fel de haios, de menționat aici rasismul "invers" sau "inversat" și aia cu "ăștia nu vor drepturi egale, vor privilegii". Cum spuneam, festival. Noi nu putem niciodată să fim noi, pentru că automat devenim "ei".

"Noi" suntem la fel ca ''voi"! Buni, răi, obraznici, cuminți, parșivi, corecți, săraci, uneori bogați, albi, uneori ne-albi. Și tot ce ne dorim e să fim și "noi" tratați cu aceeași măsură și corectitudine, indiferent de unde venim, sau cu câtă melanină a decis Universul să ne onoreze.

Pace și bucurie! 😘🎈😉

Scrisoare deschisă către Președintele României, Klaus Iohannis.

Stimate domnule Președinte.

Suntem coordonatorii unui grup de copii și adescenți din cartierul bucureștean Ferentari, alături de care am dezvoltat un proiect educațional.

Vă scriem astăzi despre România lor educată, o Românie în care elevi de clasa a 8-a sau chiar mai mari nu știu să citească sau să scrie. La matematică sau celelalte materii situația este cel puțin la fel de gravă, cu elevi care în clasele 5-8 nu știu diferența dintre 201 și 2001.

De cele mai multe ori, pentru aceste rezultate sunt blamați copiii și adolescenții. Li se spune, la fel ca în cazul violențelor la care sunt adesea supuși, că “nu sunt ușă de biserică’’ sau că ar trebui să fie mai atenți sau mai înțelegători. Uneori auzim și justificări de-a dreptul jignitoare, prin care li se spune copiilor faptul că pur și simplu nu sunt dotați genetic sau biologic pentru a reuși să înțeleagă materia, că avem de-a face o generație răsfățată, obrăznică.

Lucrăm zilnic cu o generație care comunică destul de mult, așa că știm că ceea ce descriem nu se aplică doar aici în Ferentari, ci este un fenomen național de amploare, prin care dreptul la educație este sinonim cu analfabetismul și violența împotriva copilului în toate formele, la pachet cu toate formele de discriminare la care vă puteți gândi.

Domnule Președinte, copiii României sunt înfometați, agresați, umiliți sau folosiți la tot felul de munci grele în gospodăriile de la țară. Acolo la țară, departe de ghetourile de la noi, situația este adesea și mai gravă. Cum să vorbim despre educație în bordeie din pământ cu o singură încăpere pentru copii și părinți care dorm pe jos?

Aceasta este doar o parte din realitatea în care trăiesc zilnic copiii României, despre care mereu se vorbește la televizor, dar mai ales în politică. “Cei mici” sunt mereu folosiți în campanii electorale sau ca argument în adoptarea unor legi, care nu adresează niciodată problemele reale din educație sau protecție socială.
Vă aducem la cunoștință aceste informații cu speranța că ”România Educată”, proiectul asumat de dumneavoastră și promovat de Administrația Prezidențială, nu va rămâne doar un slogan electoral.

În fotografie puteți să observați șantierul abandonat de la școala 141 din Sectorul 5, , școală în care s-a prăbușit un tavan acum câțiva ani. Lucrările trebuiau să fie finalizate la începutul anului 2020.

Cu stimă,
Mădălina Dorobanțu și Ionuț Oprea.
Mentori și coordonatori PlayHood Ferentari.

25 Martie, 20:30, ARCUB.
🤩

În trupa noastră abilitățile sunt diverse. Toto e cu imaginea, Nicoleta cântă, Habet Valentin e răcit, Natalia e frumoasă, Andreea lipsește, Robert e bodyguard, Alyn e neserios (asta nu mai e o știre pentru nimeni) și tuturor ne place joaca asta frumoasă numită Teatru. Așa că repetăm la greu că pe 25 martie avem premieră mare la ARCUB, în închiderea festivalul World România 11. Jucăm Friday, al treilea proiect marca & Policy Center for Roma and Minorities. În link-ul de jos găsiți bilete, și vă așteptăm la o super comedie cu adolescenți rebeli și cam prostuți.

https://eventbook.ro/film/bilete-one-world-romania-2018-friday

Despre Toto și pasiunea lui pentru fotografie în revista ❤️SUB25❤️. Foarte tareeeee 😘

Moments of Youth: Toto Horvat Au trecut 8 de când Toto a fost protagonist în documentarul lui Alexander Nanau. Zilele astea, face teatru în trupa Playhood și s-a apucat să fotografieze ce vede în jur.

Mândri de colegul nostru, Toto Horvat.
❤️

Toto Horvat are 17 ani, locuiește în Ferentari și este un tânăr extrem de talentat. Dansează, face parte din trupa de teatru Playhood și fotografiază.
Recent, Toto a participat la atelierele de fotografie și explorare culturală în care ne-am implicat și noi; așa am descoperit ce ochi fotografic mișto are. :) Uitați o mică selecție cu fotografiile noastre preferate făcute de Toto la ateliere sub coordonarea lui Iulian Popa și a Christinei One.

Atelierele au fost organizate în cadrul proiectului „Fotografie, patrimoniu și tradiție culturală în Sectorul 5”, derulat de către Asociația Triangulum, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural și de Tineret "Ștefan Iordache", prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017.

Din interior 5 noiembrie 14:05 Din interior 5 noiembrie 14:05 Pe aceeași temă Oameni evacuați și trafic blocat în Ferentari în urma unui incendiu Kaufland va deschide încă patru hipermarketuri „Molenbeek, Ferentari cu turbane”. Cartierul în care s-au ascuns atacatorii de la Bruxelles și Paris 300 de tone...

Daca va mai intrebati ce fac pustii din "Povestiri din Curtea Scolii", si ce a insemnat acest proiect pentru ei, puteti sa gasiti raspunsul in reportajul din aceasta seara.

Atentiune, natiune! In aceasta seara norocoasa de vineri 13, o sa fim din nou pe micile ecrane, intr-un reportaj din campania "Eu sunt Romania", realizat de TVR la Clubul de Educatie Alternativa de la scoala 136. O sa vorbim despre ce inseamna pentru noi teatrul, Playhood, si desigur despre felul in care ne-au ajutat toate activitatile de la Clubul de Educatie Alternativa. Si mai mult nu dam din casa, ca nu se face. :)
Asa ca va invitam sa ne urmariti, d**a cm urmeaza: Pe TVR 2 de la 19:25 la Telejurnal, si pe TVR1 de la 20:25 tot la Telejurnal, dar si la Ora de Stiri. Daca nu sunteti pe faza nu-i cu suparare, ca de Sambata o sa gasiti reportajul si online, pe stiriletvr.ro. Va multumim pentru atentie, si ramaneti cu noi. :)

Foto credits: Toto Horvat