Colegiul Cadrelor Didactice Necenzurate

"... daca vorba buna nu functioneaza e nevoie si de sanctiuni. Am facut si eu modulul psihopedagogic. Mi s-a spus si mie ca pt tot ce se intampla in clasa e de vina profesorul ca nu empatizeaza cu elevul si alte astfel de lucruri. Apoi am ajuns la catedra... spre deosebire de dvs. Am empatizat cu ei si empatizez cu ei. Lucrez si la o scoala dintr-un mediu defavorizat. Le cunosc problemele si nevoile. Si vorbesc cu ei ca si cm ar fi copiii mei, tocmai pentru ca asa ii si simt. Am fost diriginta la o clasa plina de copii problema. Materia mea mi-am mai predat-o doar pe apucate. Nu faceam decat sa vorbesc cu ei, sa-i ascult, sa-i fac sa inteleaga ca sfaturile mele sunt spre binele lor. Din pacate nu a fost suficient. Mare parte dintre ei au ramas repetenți sau au trecut cu chiu cu vai clasa la sesiunea de corigente sau situatii neincheiate. Niste baieti au pipait o fetita. Am chemat parintii, am stat de vorba cu copiii. Le-am explicat ce si cum, i-am intrebat cm cred ei ca s-a simti fetita in cauza. Toti au inteles, mai putin unul care a facut din nou acelasi lucru. In acest caz ce trebuia facut? Luat iarasi cu discutii si incercari de sensibilizare cand e clar ca nu au functionat? Copiii au nevoie de limite. Daca nu vreti sa le spuneti pedepse, spuneți-le consecinte, dar au nevoie sa stie ca daca nu respecta niste reguli or sa suporte consecintele. Multi adulti arunca gunoaie pe strazi. Exista numeroase panouri care cer sa nu se arunce gunoaie pe strazi. Putini respecta. Dar daca s-ar da niste amenzi usturatoare celor care arunca, cati ar mai face-o? Probabil doar 2-3 rebeli. Si sunt adulti, capabili sa rationeze si sa-si controleze impulsurile. Un copil nu e capabil sa o faca pur si simplu pentru ca partea rationala a creierului nu e suficient de dezvoltata. Are nevoie de consecinte imediate pentru a invata ca nu poate face orice oricand oricum. Nu-i pui limite? Nu suporta consecintele faptelor lui? Nu va invata sa-si controleze impulsurile si sa respecte regulile nici acasa, nici la scoala, nici in societate. Am citit, am participat la multe seminarii despre cm sa gestionezi situatiile dificile si copiii recalcitranti. La un curs eram sfatuiti sa ne conectam cu copiii, sa-i intrebam chestii personale si sa spunem si noi maruntisuri despre noi ca daca te apropii de ei, copiii vor empatiza si ei cu tine ca profesor si vor fi cooperanti. Am aplicat metoda si a fost un fiasco. In loc sa-i faca cooperanti, le-a dat impresia ca ne tragem de sireturi si au fost si mai greu de stapanit. E usor sa vorbesti din carti. Teoria e intotdeauna perfecta. Dar sa mergi la catedra, sa incerci sa aplici ceea ce inveti la cursul de pedagogie sau la cursurile de formare, sa vezi ca ceea ce se spune acolo nu se pupa deloc cu ce se intampla in sala de clasa si apoi sa incerci iar sa te lupti cu morile de vant este foarte frustrant. Majoritatea uita ca o clasa de elevi nu este formata doar din Gigel cel rebel care face galagie, nu scrie, nu invata, deranjeaza si jigneste pe toata lumea si trebuie inteles pt ca mama e in strainatate si tata la inchisoare si el traieste la casa de copii unde este la randul lui agresat. Deci trebuie inteles si luat cu lugu lugu ca sa nu fie si mai traumatizat decat e deja. O sala de clasa mai cuprinde si pe Dorel care vrea sa invete ca vrea sa ajunga medic sau avocat, si de Alinuta care nu aude prea bine din banca a treia pt ca Gigel e chiar in spatele ei si vorbeste intr-una, si de Petrica care e mai temator si retras pt ca tata vine seara beat acasa si il bate, si de Ionica pe care il pasioneaza matematica si ar vrea sa reuseasca sa faca mai mult de un exercitiu pe ora, dar nu poate ca doamna e ocupata sa-l pazeasca pe Gigel sa nu-l mai loveasca pe Costica cu caietul in cap pt ca il deranjeaza ca ii place sa citeasca, etc. O clasa e formata din 25-30 de copii, fiecare cu problemele lui, fiecare cu preferintele lui, cu materii care ii sunt indiferente si altele care ii displac. Fiecare are nevoie de intelegere, de atentie, de explicatii potrivite cu stilul lui de invatare. Dar cm sa faci o ora atractiva, cm sa faci activitati diverse pt a se potrivi cu fiecare copil daca o ora intreaga trebuie sa stai sa-l pazesti pe Gigel care nu vrea sa coopereze in niciun fel? Si ce te faci daca pe langa Gigel mai sunt inca 2-3, poate si mai multi care nu vor decat sa intoarca scoala pe dos? Ce vina au ceilalti copii care vor sa invete ceva si nu doar sa asiste neputinciosi la toate incercarile esuate ale profesorului de a-i face pe rebeli sa inteleaga ca e ok sa te plictisesti, e ok sa nu-ti placa o materie sau un profesor, ca e ok sa te simti frustrat daca acasa nu ai un mediu cald si iubitor in care sa te dezvolti armonios, dar nu e ok sa-ti versi frustrarea pe colegi, nu-i ok sa deranjezi o ora pt ca tie nu-ti place chimia sau fizica sau engleza, sau pt ca ai vrea sa fii la fotbal in loc sa stai in banca la scoala. Sa empatizezi cu un copil nu inseamna sa-i permiti orice si sa-i gasesti scuze pentru comportamentul nepotrivit. Daca inca mai sunt la catedra d**a 13 ani de invatamant e tocmai pentru ca, in ciuda greutatilor, imi place ceea ce fac. Si daca reusesc sa ajut macar cate un copil in fiecare an sa se regaseasca si sa evolueze in bine din orice punct de vedere, atunci munca mea ca profesor nu este in van. Nu stiu cm sta treaba la o scoala cu copii motivati si parinti interesati. Dar intr-o scoala cu copii provenind din medii defavorizate cu parinti absenti sau inchisi pt diverse delicte, nivelul de agresivitate si lipsa de motivatie sunt mari. Acesti copii au nevoie de acele pedepse blamate (bineinteles fara exagerari , fara violente sau alte nebunii )- nu vrei sa participi la ore si deranjezi? Primesti o ocupatie: cureti curtea scolii, maturi culoarul, etc - oricum tot ei murdaresc. Te-ai batut cu hartii in pauza? - aduna d**a tine ca femeia de serviciu nu e servitoarea ta sa-ti stranga gunoiul. Te-ai batut cu apa in baie si ai facut patinoar pe culoar? Ia mopul si curata. Si asa mai departe. Credeti ca e chiar asa de traumatizant pt copii? Eu nu. Doar suporta consecintele faptelor lor. E o experienta pe care oricum o traim cu totii ca adulti. Toti suportam consecintele alegerilor noastre. Daca intarzii sistematic la munca pt ca trebuie sa-mi duc copiii la scoala sau la gradi si nu are cine sa ma ajute, credeti ca va empatiza seful cu mine si-mi va spune nu-i nimic, cand vor mai creste voi ajunge la timp? Copiii de azi sunt adultii de maine. Daca vor ajunge in situatia descrisa si seful ii va pofti la usa fara salarii compensatorii, cm credeti ca ii va ajuta faptul ca adultii de acum i-au lasat sa faca ce vor pe motiv ca trebuie sa empatizeze cu ei, iar pedepsele sunt traumatizante? Vor sti ei sa-si asume raspunderea pentru faptele lor? Subliniez: nu sunt de acord cu pedepsele corporale, cu jignirile si umilintele. Sunt de acord ca nu asa se educa un copil. Dar e necesar sa-i pui limite si sa primeasca niste sanctiuni logice pentru abateri, bineinteles tinand cont de gravitatea faptelor si de varsta copilului. Disciplina nu se face doar cu vorbe. E nevoie si de fapte." C.D.

https://panatiberiu.blog/2021/05/27/ion-pillat-nostalgia-amintirilor-copilariei-petrecuta-la-conacul-florica-al-bratienilor/?fbclid=IwAR0uhkYRS2XeYXWnlKuiQLjD68yvfCXNjirg2B1eD6kATkwpF0GrCjtjYAQ

Colegiul Cadrelor Didactice