Coach Alexandru Preda

Noi

Perioada asta, a Craciunului...
E un moment bun să-ți mulțumești pentru eforturile pe care le-ai făcut anul acesta. Dacă stai să te gândești - ai făcut atât cât ai putut.
Și, dacă simți, mulțumește cuiva — un prieten, o rudă, un coleg — pentru ajutorul primit, chiar și pentru lucrurile mici.

Gestul ăsta schimbă dialogul interior din lipsă în suficiență, din critică în recunoaștere.
Nu rezolvă tot. Dar liniștește.
Îți mulțumesc și eu pentru călătoria pe care ai făcut-o până acum cu mine!🙏

Trăim intr o perioada în care relațiiile monogame, si instituția căsătoriei, sunt puse serios la îndoială. Ce opinie ai despre această respingere a monogamiei?

La ce punct din lista următoare vei lucra anul ce vine?

DE CE AȘTEPTĂM SUFERINȚA CA SĂ NE TRANSFORMĂM?
Nu pentru că suferința e o soluție, ci pentru că până atunci merge și așa...

Atâta timp cât viața e acceptabilă, mintea noastră negociază:
– mai suport puțin
– nu e chiar atât de rău
– lasă că trece

De ce?
Creierul preferă familiarul disfuncțional în cele mai multe cazuri, decât necunoscutul sănătos. Schimbarea consumă energie, iar omul e, prin construcție, econom.
Suferința apare când costul de a rămâne la fel devine mai mare decât costul schimbării. Și aici e vorba despre un cost personal/subiectiv.
Cu alte cuvinte, nu ne transformăm datorită durerii, ci pentru că nu mai putem evita adevărul.

Și atunci cm se transformă oamenii care nu suferă?
Sunt mai onești cu semnalele mici: disconfort, frustrare, gol, oboseală emoțională. Acolo începe maturitatea psihologică: să asculți șoaptele, nu doar urletele.

În final, cred că o întrebare bună ar putea fi:
Ce semnal mic din viața ta ignori acum, care ar putea preveni o suferință mare mai târziu?