Dialog Empatic

Nu am postat ieri, ca să nu credeți că e păcăleală :) Dar chiar am avut de la ora 8:00 atelierul "Mă înfurii și acum ce fac?" la Scoala Generală nr. 30 din Brașov, împreună cu 30 de copilași simpatici de 10-11 ani.

👉 Am început, discutând despre ce emoții simt ei,
👉 apoi am exersat Respirația Dragonului Calm și
👉 am continuat cu 10 carduri de emoții legate de furie (din cele 160 de carduri din jocul Magie prin Empatie) și
👉 astfel fiecare copil și-a definit propriul Termometru interior al Furiei - cm începe să apară firav, apoi mai intens și până la momentul "exploziei"

Am încheiat atelierul nostru cu un brainstorming de idei de calmare, pe care le-am strând în Cutia Calmului (și a rămas la ei, pentru inspirație)

Ce a fost inedit de această dată a fost colaborarea cu Bogdan Nituleasa de la Nibora 3D, omul care ne face dragoneii 3D de la atelierele cu furie.

De data aceasta, a fost și el prezent, cu o imprimantă 3D, spre deliciul tuturor copiilor prezenți, mici și mari. Cât a răspuns la întrebări a printat unul din dragonei în fața clasei și apoi toți copiii au primit câte un exemplar, ca breloc.

Cum ar fi un astfel de atelier și la tine în școală? Le-ar placea copiilor?

P.S. Maine revenim cu o invitatie la joacă, dacă ti-au făcut cu ochiul cardurile cu girafe 🦒

"Când mai veniți? - ne-au întrebat copii la finalul atelierelor de săptămâna asta. Ne-am întâlnit ca străini și după 60-90 de minute am plecat purtând-ne unii pe alții în suflet.

"Sunt furios și acum ce fac?" - aceasta a fost tema ultimelor 2 ateliere pe care le-am făcut cu 25 de copii, la una din școlile private din Brașov.

Ne-am jucat și am descoperit cu bucurie, alături de cei mici
👉 Cum se simte furia în corp
👉 Care sunt intensitatile emoțiilor pentru propriul lor "termometru al furiei"
👉 Cum pot folosi respirația și mișcarea pentru a se liniști în momentele intense

Și cu cei mici și cu cei mari, am explorat 10 emoții și 10 nevoi din spatele furiei, cu ajutorul imaginilor din jocul "Magie prin Empatie"

Apoi, după un exemplu dat de noi, copii au avut ocazia sa exerseze și ei Vocea Inimii - adică sa-l asculte pe celalalt și sa traducă ce emoții și ce nevoi avea, dincolo de cuvintele sale. Evident, le-am stat alături și i-am ajutat dacă aveau nevoie de ajutor.

Și brusc s-a așezat liniștea în clasa, pentru ca toți erau curioși să audă vocea inimii de la cel care "traducea".

La finalul traducerilor, s-a lăsat cu îmbrățișări între cei mici și aplauze de la toată lumea. Și sincer și pe noi, adulții, ne-a emoționat sa auzim vocea inimii de la cei mici: "erai furios și supărat pentru ca aveai nevoie de iubire?"

Am încheiat sesiunea umpland Cutia Calmului cu idei despre ce ii poate calma pe fiecare, când apare furia - poate o jucărie, o pisică, o carte sau o îmbrățișare.

Tu ce ai pune într-o astfel de cutie a calmului?

Pregătim de zor atelierele de mâine și poimâine cu copii - "Mă enervez și acum ce fac?"

De data asta, pe lângă dragonelul cu respirația calmului, o să folosim și câteva din cardurile de la jocul "Magie prin Empatie" pentru a explora nuanțele furiei și câteva din nevoile din spatele furiei.

Avem și foile printate A4, ca să se vadă bine cu totii, cu
👉 10 emoții (din cele 160 din joc) și
👉 10 nevoi (din cele 130 din joc)

Și câteva surprize pentru cei mici - câte un set de "buzunar" cu aceste carduri și pentru ei, sa le ia acasă și sa le folosească când apare furia.

Furia nu trebuie suprimată, ci înțeleasă
Mulți dintre noi am învățat: „nu e frumos să fii furios”.
Așa că ne ținem furia în noi până când... bam! – izbucnește și îi lovește pe cei dragi.
Dar furia, dacă o ignori, nu dispare.
Se transformă în tensiune, resentiment, chiar boală.
Comunicarea nonviolentă ne arată cm să ne exprimăm furia fără să rănim.
Adică: să rămânem conectați la ce simțim, să punem limite, dar cu respect și claritate.
Fără să țipăm. Fără să ne anulăm. Fără să fim agresivi.

Ce este, de fapt, furia?
Furia este una dintre emoțiile cele mai judecate și, în același timp, cele mai neînțelese.
Pentru mulți dintre noi, furia este ceva de evitat.
Ceva ce „nu ar trebui” să apară.
Ceva rușinos sau periculos.
Și totuși, furia este o emoție naturală, profund umană.
Nu este un defect.
Nu este o slăbiciune.
Și nu este un semn că „nu suntem suficient de buni”.
Furia nu este violență
Este important să facem o distincție clară:
furia nu este același lucru cu violența.
Furia este o emoție.
Violența este un comportament.
Putem simți furie fără să rănim.
Și, din păcate, putem răni chiar și atunci când ne spunem că suntem „calmi”.
În Comunicarea Nonviolentă, așa cm a formulat-o Marshall B. Rosenberg, furia este privită ca un semnal de alarmă:
un indicator că, în acel moment, una sau mai multe nevoi importante nu sunt împlinite.
Ce apare înainte de furie
Furia nu apare din senin.
Înaintea ei există aproape întotdeauna:
• o interpretare,
• un gând acuzator,
• o poveste despre ce „ar trebui” să fie diferit.
De exemplu:
• „Nu mă respectă.”
• „Nu-i pasă.”
• „Nu e corect.”
• „Nu contez.”
Aceste gânduri nu sunt fapte.
Sunt interpretări care activează emoția.
Furia vine apoi ca un val de energie, menit să ne spună:
„Uite, aici e ceva important pentru tine.”
Furia ca energie a vieții
Dincolo de imaginea ei negativă, furia conține multă energie.
Este energia care ne ajută:
• să spunem „nu”,
• să ne apărăm limitele,
• să ne ridicăm din pasivitate,
• să semnalăm că ceva nu este în regulă pentru noi.
Problema nu este furia.
Problema este ce facem cu ea atunci când nu suntem conectați cu noi.
Ce se întâmplă când nu înțelegem furia
Atunci când nu știm ce este furia și de unde vine, apar două extreme:
• o explodăm asupra celorlalți,
• sau o îngropăm în interior.
În ambele cazuri, plătim un preț:
• relațiile se răcesc,
• corpul se tensionează,
• apare oboseala emoțională,
• sau sentimentul că „nu mai avem energie”.
Furia neînțeleasă nu dispare.
Ea se mută.
Ce este furia din perspectiva CNV
Din perspectiva Comunicării Nonviolente, furia este:
• un semnal că suntem deconectați de nevoile noastre,
• o invitație la auto-conectare,
• un moment de pauză, nu de acțiune impulsivă.
Furia ne invită să ne întrebăm:
• Ce gândesc acum?
• Ce simt, dincolo de furie?
• Ce nevoie importantă este vie în mine?
Când răspundem acestor întrebări, furia își schimbă forma.
Nu pentru că dispare,
ci pentru că este ascultată.
Furia ca aliat
Atunci când este înțeleasă și integrată, furia poate deveni:
• claritate,
• fermitate,
• direcție,
• onestitate.
Nu ne face mai duri.
Ne face mai conștienți.
Și, paradoxal, cu cât suntem mai dispuși să stăm cu furia noastră,
cu atât avem mai puține izbucniri.

O întrebare pentru tine
Când simți furie,
ce parte din tine încearcă să fie auzită?

Astăzi este Ziua Împlinirii Visurilor și am simțit multă recunoștință pentru că mi-am împlinit un vis!
Este început de an și se potrivește cu momentul în care multi oameni își setează intențiile pentru anul 2026, așa că pot împărtăși intenția din acest an de a aduce împreună părinți și copii, într-un cadru diferit, de joacă cu sens!

Încă din copilărie, mi-am dorit foarte mult să mă joc și să fiu înconjurată de multi copii și multe persoane. Eram genul acela de copil curios și bucuros să își împartă jucăriile cu alți copii și îmi dau seama că acesta este un punct important și în prezent al activității mele. Pe măsură ce am crescut, curiozitatea și joaca mi-au fost resurse de nădejde în procesul autocunoașterii.În prezent, traduc joaca ca pe un moment de conectare profundă, cu mine și cu ceilalți și o găsesc extrem de valoroasă în familie, pentru că nu de puține ori, din lipsa de timp, activitățile împreună devin mai puține, mai ales când vorbim de copii adolescenți.

Mai mult, acum am și parteneri de joacă, astfel că vrem să vă anunțăm visul nostru, acela de a ține tabere pentru copii și părinți, împreună. Pe noi empatia ne-a adus împreună și vrem să o dăruim mai departe, de această dată, în contextul unei tabere de weekend.

Și nu vom organiza o tabără, ci chiar două! Este vorba despre „Girafe în Familie”, un spațiu sigur și blând în care părinții și copiii:
•învață să se asculte cu adevărat;
•descoperă cm să vorbească despre emoții și nevoi, având un limbaj comun;
•transformă conflictele în momente de apropiere și conectare;
•exersează limbajul girafei, plus multe alte surprize pentru cei care se vor înscrie!

Și merită menționat că avem early bird până pe 15 februarie, așa că îți lăsăm link-ul de înscriere în comentarii și abia așteptăm să te cunoaștem! 🫶🦒

La începutul lui 2025, nu aveam un plan mare.
Aveam doar o oboseală pe care o simțeam în corp și o întrebare care nu-mi dădea pace:
„Cât timp mai pot fugi de mine?”
Îmi amintesc o dimineață banală. Nu se întâmpla nimic special. Cafeaua era caldă, casa încă tăcută. Și totuși, în mine era zgomot. Nu furie explozivă. Mai degrabă o tensiune veche, adunată în timp. Atunci am înțeles că anul acesta nu mai vreau să fac ceva. Vreau să stau.

Așa a început 2025.

Am început să stau cu emoțiile mele exact așa cm sunt. Fără să le corectez. Fără să le grăbesc. Când apărea furia, nu o mai împingeam în spate. O simțeam în piept, în maxilar, în respirație. Și, pentru prima dată după mult timp, nu mă mai speria.

Într-o zi, într-un cerc de oameni, cineva a vorbit încet despre ceva dureros. Nimeni nu l-a întrerupt. Nimeni nu i-a dat soluții. Atunci am simțit cum, în mine, ceva se așază. Ca atunci când te întinzi după un drum lung. Am știut: aici e locul.

Pe parcursul anului, au venit oameni diferiți. Unii tăcuți, alții plini de întrebări. Ne-am așezat împreună, fără grabă. Am vorbit din inimă, uneori stângaci, alteori cu lacrimi în ochi. Și, de fiecare dată, liniștea dintre cuvinte făcea mai mult decât cuvintele.

Am văzut cm furia, când este ascultată, se transformă. Devine claritate. Devine limită. Devine grijă. Așa cm a spus cândva Marshall B. Rosenberg, nu emoțiile ne rup, ci lipsa de conectare cu ele.

Spre final de an, mi-am dat seama că nu sunt „mai bun” decât eram. Sunt doar mai aproape de mine. Mai blând. Mai așezat. Nu mai simt nevoia să demonstrez. Doar să fiu prezent.

Dacă mă întrebi acum ce a fost 2025, nu vrea să-l rezum în activități.
A fost ca o seară liniștită, după o zi lungă.
Ca un oftat care iese singur.
Ca un „e bine așa” spus în șoaptă.

Asta a fost 2025 pentru mine.
Și așa îl las să plece.

la mulți ani cu pace.

"Trebuie să facem și aia și aia si aia..." - așa suna de multe ori Crăciunul și în jurul meu și în mintea mea.

Cumpărături, cadouri, mâncare, cozonaci... multă muncă și agitație. Și seara, în loc de relaxare și conectare, era prezentă doar epuizarea și irascibilitatea.

Cum ar fi dacă te-ai opri câteva secunde să respiri adânc. Să te aduci în prezent, aici și acum, și să-ți amintești despre ce sunt de fapt sărbătorile?

Despre comemorarea Nașterii lui Iisus, despre timp petrecut împreună cu cei dragi, bucurându-ne unii de alții cu adevărat (apropo, și tu ești un om drag pentru tine, nu?)

Nu e despre mâncare (care oricum e multă tot timpul anului și nu iese niciodată perfectă), nu despre ce zic alții (fizic sau pe social media) și cu atât mai puțin despre liste de bifat.

Crăciunul este o stare - de prezență, de conectare și de recunoștință asupra vieții așa cm este ea în prezent pentru fiecare și pentru potențialul pe care îl avem în noi pentru viitor.

Poate pentru unii e cu familia alături, poate pentru alții este pe cont propriu sau cu cei dragi la depărtare. Poate pentru unii e cu sănătate, poate pentru alții cu răceli sau oameni dragi bolnavi sau cărora le ducem dorul. Poate pentru unii e acasă sau pentru alții e în deplasare.

Oriunde ai fi și oricine ar fi (sau nu ar fi) în jurul tău, să ai un Crăciun cu cât mai multă autenticitate, sinceritate și conectare la umanitatea din propria persoană și de la cei din jur.

Și oricum l-ai petrecut până acum, nu uita că în mâinile tale stă schimbarea către Crăciunul pe care ți-l dorești și pe care îl meriți, om drag!

Crăciun binecuvântat!

"Asta ar trebui să se facă și în școli" ni s-a tot zis în ultimii 2 ani.

Realitatea e că ajungem adulți la 30, 40 sau chiar 60 de ani, dar nu știm să ne gestionăm emoțiile.

Și suferim cumplit atât noi, cât și cei din jur că nu știm să ascultăm mesajul real al emoțiilor și explodăm... sau facem implozie și plătim cu prețul sanătății.

Și așa a început călătoria noastră, pentru generația tânără - să-i putem ghida în a se conecta la emoțiile si nevoile lor și în loc să le controleze sau să le reprime, să descopere cu sinceritate și empatie despre ce nevoi le vorbesc emoțiile și ce pot face cu adevărat, în privința lor.

Ieri am fost la Școala Prems din Brașov, unde Loredana, una dintre învățătoarele care au participat la Ziua Nonviolenței din octombrie, ne-a invitat să ținem cu copii.

Din cele 3 ateliere pe care le oferim, au ales "Mă enervez, și acum ce fac?"

Și vreau să vă zic că nu doar noi, adulții, am fost entuziasmați, ci și copii.

Am petrecut aproape 2 ore împreună cu copii, explorând furia, prin joacă, alături de Furioșica și echipa ei de dragoni calmi de la DialogEmpatic
👉 descoperind ce nume are dragonul interior al fiecăruia si care sunt intensitățile furiei
👉 cm se simte furia în corp și care este puterea respirației și a mișcării când vine vorba de a o exprima fără a ridica vocea și fără a răni pe nimeni
👉 traducând cuvintele spuse cu vocea furiei în lucrurile cu adevărat importante, zise prin vocea inimii
👉 împartășind fiecare cel puțin un lucru care îl ajută să se calmeze

Și am descoperit practic că atunci când vorbești din vocea inimii:
1️⃣ Auzi cu adevărat mesajul furiei, atât la tine, cât și la ceilalți
2️⃣ De la agitație și supărare, poți trece mai ușor la conectare și curiozitatea sinceră de a afla mai multe despre celălalt - ce face acea jucărie/carte/cariocă atât de importantă pentru cel furios? Oare de ce s-a supărat sau chiar enervat?
3️⃣ Atunci când vezi ce are de fapt celălalt nevoie, dincolo de carioca sau cartea pe care poate i le-ai luat și tu fără să realizezi, îți vine firesc să-l intrebi "aș vrea și eu să mă joc cu ele. Îmi dai voie?"

Dacă vrei să-i oferi și copilului tău o astfel de experiență, lasă-ne un mesaj (indiferent dacă ești părinte sau profesor). Venim cu drag oriunde, în Brașov.

Clar nu rezolvă un atelier toate problemele, dar e un pas mare spre o viață mai conștientă, mai prezentă și mai în reală conectare cu propria persoană și cu cei din jur.

Și peste ani buni, când copilul tau va fi adolescent sau adult, va face enorm de mult diferența pentru el/ea! Chiar dacă nu va știi de unde, tu vei știi că ai contribuit cu o cărămidă solidă și empatică la fundația lui

Unul pentru toți și toți pentru empatie! Nadia Comanici - Profa de Girafeză, Csaba Balogh Cnv, Anca Sin