SAHIstet cu Ionica Pionica

Magnus Carlsen, mare maestru norvegian, născut la 30 nov.1990, este, indubitabil, unul dintre numele marcante din lumea șahului mondial: de cinci ori campion mondial la șah, de cinci ori campion mondial la șah rapid, de opt ori campion mondial la blitz. A ocupat poziția numărul 1 în clasamentul FIDE începând din 1 iulie 2011. Tocmai am consultat lista FIDE din august 2025, încă este nr.1 mondial cu ELO 2839, se ”bate” cu admiratul Garry Kasparov în ceea ce privește timpul total ca jucător cel mai bine cotat din lume. Ratingul său maxim de 2882 este cel mai mare din istorie. De asemenea, deține recordul pentru cea mai lungă serie de meciuri fără înfrângere la nivel de elită în șahul clasic, cu 125 de jocuri.
(sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Magnus_Carlsen)

Dar, cm a ajuns Magnus Carlsen, ”magnus”? (lat.”măreț” - nume predestinat ?😉) pentrucă și el, mărețul, a fost odată mic copil.

Istoria înscrie în memoria sa persoanele când ajung mari. Dar, ce o fi fost pe tata-Carlsen și pe mama-Carlsen când erau la început de drum și plimbau familia cu rulota prin Europa?...

Ce anume din educația lui l-a ajutat pe micul norvegian să se diferențieze de ceilalți copii de o vîrstă cu el și să i se stimuleze dorința de a se îmbunătăți n această direcție?

În primul rând eu văd că avea o familie foarte strânsă și mare. Când se plimbau cu rulota prin Europa, el avea încă 3 surori mai mari (!). Tata era IT-st, deci probabil putea lucra ”remote”, iar mama era cu ei în tot acest timp, a avut grijă de copii.

Atmosfera în familie era una foarte intelectuală, amîndoi părinții cu studii superioare, Ce să facă ei în tot acest timp împreună? Jucau șah și citeau hărțile pe unde treceau. Zic unii: ”era un copil genial încă de mic, pentrucă știa la 5 ani pe derost toate capitalele lumii”. Păi cm să nu le știe?...

Ce familie frumoasă!...

Dar ar mai fi un detaliu important de notat: Magnus Carlsen nu doar că nu a frecventat niciodată o școală ”clasică”, dat fiind și job-ului lui tata care le-a solicitat să se deplaseze des în alte localități - a se nota că în Norvegia este acceptat un sistem de învățământ homeschooling, de care Magnus Carlsen a beneficiat din plin, (ce ar fi fost să fie stresat cu prezențe obligatorii la tot felul de ore și activități inutile, pentru creșterea lui ca și șahist), dar, la 10 ani, a fost admis la Norwegian College of Elite Sportund, unde a luat lecții de la nr.1 al Norvegiei de la acea dată, (GM) Simen Agdestein.

Unde mai găsești tu, în România, ca la 10 ani, copil talentat în ceva, să fie admis la un Colegiu, echivalentul unui liceu de la noi, unde să ai profesorul de top plătit de stat?...

Când Dieter Nisipeanu a vrut să se dedice performanței la șah, s-a oprit curajos la 10 clase și a ajuns, da, mare maestru după un timp. Dar când s-a pus problema să fie angajat antrenor federal în România, ”oh, pardon, nu ai diplomă de BAC”...

Acum avem un fel de homeschooling și în România, care ar putea fi ajutat prin intermediul FRS, învățând din experiența talentatului dar nesusținutului nostru conațional, GM Nisipeanu.

Dar, ce părere aveți, v-ați risca viitorul copilului talentat la șah retrăgându-l din școala de stat?

(foto: Carlsen la 13 ani, în 2004, dând un simultan)

De ce părintele este cel mai bun prim antrenor prin puterea relației afective:

Relația dintre părinte și copil este unică. Această conexiune emoțională profundă este fundamentul perfect pentru ca părintele să devină primul „antrenor” de șah al copilului său.
Cine este mai tare, mai frumos, mai deștept, etc., etc., etc., decât TATA?...

Un copil între 3 și 8 ani (și chiar și cei mai mari...) învață cel mai bine prin joacă și interacțiune afectivă. În prezența lui mama, sau a lui tata, copilul se simte comfortabil și în siguranță. Se crează o inegalabilă atmosferă relaxată care îl ajută să exploreze șahul fără frică de greșeli sau eșec.

Un antrenor extern poate apărea ca o autoritate, dar ia să apară figura blândă, familiară, a părintelui! Primele lecții devin experiențe calde, fără presiune, în care copilul descoperă plăcerea jocului, ceea ce este un element esențial pentru ca el să continuie.

Mai puneți la socoteală și că părintele poate folosi orice momente, cele mai obișnuite, din viața de zi cu zi, pentru a introduce scurte referiri spre șah: la micul dejun, înainte de culcare sau în pauzele de joacă. Aceste contexte naturale fac învățarea mult, mult mai accesibilă.

Învățarea apare într-un context afectiv pozitiv și de aceea va fi mai rapidă și mai profundă. Mai este cazul să fac referire la studiile din psihologia copilului? Și noi am fost copii...

Părinți, lăsați deoparte falsa modestie, un părinte poate declanșa pasiunea pentru șah mult, mult mai eficient decât un antrenor „rece”, sau vreo aplicație.

Marea problemă a părinților din ziua de astăzi nu este că nu realizează și singuri ce am spus mai sus, ci mindsetul în care am fost învățați de mulți ani încoace, că TREBUIE a ne lăsa mereu învățarea copiilor ”pe mâna specialiștilor învățării”, în timp ce noi mergem la job, că noi nu suntem suficienți, ca și părinți, și că noi nu știm. Și totuși, responsabilitatea copiilor rămâne tot la noi.

Și vă întreb: oare trebuie neapărat ca Părintele să fie un maestru la șah pentru a-și oferi această experiență, unică? Când învățarea împreună poate crea așa o legătură, și mai strânsă, când așteaptă după colț împărtășirea de noi descoperiri, de noi mici succese și provocări care doar îi apropie pe cei doi, iar șahul devine o minunată punte de comunicare afectivă!...

Păi cât șah ar trebui să știe un părinte pentru a învăța pe un copil să mute piesele?
Pe bune, cât șah?...

De ce părintele copilului este cel mai potrivit prim antrenor al unui copil?
Pentrucă înainte să gândească, pentru o dezvoltare sănătoasă și durabilă și pentru un progres adevărat, un copil ar trebui, întâi și întâi, să știe SĂ IUBEASCĂ!

Buna dimineața! Șezlogurile sunt pregătite, șahul așteaptă pe masă.
Prima condiție ca să iei un examen nu era ca să te prezinți la el? Dacă vrei copiii să se ”agațe” de un joc de șah, pune-l în fața lor!...

Victorie părinții!
Ideea mea cu ȘAH ÎN VACANȚĂ deja se dovedește un succes.
M-am pomenit între copiii din 4 familii, cu vârste între 7 luni și 14 ani (terifiant!!! cm să îi cointeresez pe fiecare dintre ei?)
1-pe copiii mai mari i-am stimulat să joace între ei.
2-la fetitele de 4-5 ani le-am arătat pe Ionică Pionică
3-bebelușul a mâncat la propriu un pion, apoi și un turn...
4-părinții au fost încântați că există o alternativă fabuloasă la tablete și console și m-au asigurat de tot sprijinul lor, ba chiar au venit și ei ”în vizită” ca să descopere matul în 2...

Săptămâna viitoare o să fiu față în față cu nepoții.
Am o săptămână întreagă să îi învăț șah. Uf, uf, cu ce să încep? Cum să fac? Cu copiii nu poți să îți permiți momente de bâlbâială, ori e ”punct ochit punct lovit”, ori i-au acaparat digitalele...