15/06/2013
Arhitectura brașoveană, este specifică, fiecare casă avându-și pitorescul ei. Ridicarea construcțiilor s-a făcut, de-a lungul timpului, conform unor principii urbanistice bine stabilite, impuse de condițiile geografice ale Brașovului. Astfel, casele din Cetate se sprijină una pe alta, pe când cele din cartierele exterioare sunt mai răsfirate.
Cu greu se mai pot întâlni astăzi clădiri vechi, datând de secole. Acestea au de regulă un singur etaj, pereții exteriori sunt lipsiți de ornamente, iar ferestrele sunt mici, comparativ cu standardele actuale. Exceptând Biserica Sf. Bartolomeu (secolul XIII), Biserica Neagră (secolul XIV cu excepția boltei și a acoperișului) și fortificațiile (secolul XV), se pot aminti Casa Jekelius, Biblioteca Honterus și Grânarul orașului, toate datând din secolul XVI.
În Cetate, construcțiile au fost ridicate conform unui plan urbanistic bine stabilit, impus de condițiile geografice în care se afla orașul. Aici, ca și în celelalte cartiere săsești, casele „se sprijină una pe alta”, fiind lipite între ele. Cele mai vechi case păstrate până astăzi prezintă bolte cu arcuri frânte, specifice stilului gotic, ori curbate, caracteristice perioadei de trecere către Renaștere. Cea mai mare parte a construcțiilor din Cetate au fost afectate de marele incendiu din 21 aprilie 1689, provocat de către armatele austriece aflate în retragere. După incendiu, ornamentele fațadelor sunt realizate potrivit barocului târziu, rococoului vienez și clasicismului. Cu toate acestea, multe dintre vechile elemente renascentiste au fost scoase din locurile lor inițiale și mutate, ori depozitate, în interiorul clădirii. Multe astfel de ornamente, cu inscripții, pot fi întâlnite la Muzeul Țării Bârsei, aflat în Bastionul Țesătorilor, sau în lapidariul din Biserica Neagră. De asemenea, secolul XIX a adus o serie de prefaceri ale fațadelor, precum și apariția a noi clădiri în locul celor vechi, care erau dărâmate.
