Dacă vrei un copil inteligent emoțional cu ajutorul lecturii și povestirii, te invit să ne cunoaștem! Eu sunt fata care aduce veștile, veștile poveștile!
Doar ce-am prins acum o veste despre o altfel de poveste: ea și azi se scrie, cu drag și în armonie. Din povestea această faci parte și tu, cititorul acestor rânduri. Pentru că ai ales să afli despre mine. Povestea mea a început cu pași timizi, dar hotărâți în calitate de soră mai mare. Acolo mi-am făcut prima ucenicie. Nu e de ici, de colo, să fii sora mai mare ,așa e? Trezește și dezvoltă abilit
ăți de care nu ești conștient la vârstă mică, dar anii trecând, îți dai seama că tezaurul tău a început să prindă contur chiar de acolo. Eeei, fie vorba între noi, aș datora - și nu puțin și celorlalți membri ai familiei de bază , dar și moșilor și strămoșilor mei. Prețuire! De când am realizat suma acestora, iubirea de neam, de neamul cel extins peste veacuri, a devenit o valoare în misiunea mea. Următorii pași, deja cu aplomb și făcuți din propria alegere - anume de a deveni profesor de limba engleză, m-au condus în față sutelor de copii cu care m-am însoțit de-a lungul a peste 15 ani de predat în București, Ilfov, Constanța și Brașov. Prețuire și recunoștință! Cu asumare, cu responsabilitate, respect și dăruire - valori adăugate misiunii mele.
În toți acei ani m-au fascinat întâlnirile (numeroase, căci locuiam în București și aveam acces ușor la ele) la care luăm parte - sub formă workshop-urilor și a conferințelor dedicate dascălilor de limba engleză. Eram pasionată de tehnici de predare „altfel’” care să inducă și să mențină starea de entuziasm. Jocurile, poveștile, ancorarea în povești a elevilor mei, întrebările „bune” de la început de oră - insistam să mi se adreseze o întrebare, cât mai neuzuală dacă se poate, la care mă obligăm să răspund cinstit și asumat. Nu știam pe - atunci să folosesc acest cuvânt, acum știu: contribuiam la împuternicirea lor.
Și iată-mă cm am început să predau altfel: cu intenție și manifestare a intenției. Am început să transmit că, printre altele, a studia și a progresa înseamnă a dobândi și a întări abilități pentru viață ,dar mai ales a onora un dar al vieții. Desigur, misiunea mea devenea complexă. Maternitatea, este fără îndoială o școală superioară la ale cărei cursuri sunt înscrisă, curajoasă și încrezătoare. Încă absolv câte un modul, mai dau câte o corigentă, o iau de la capăt de fiecare dată când e nevoie, mă bucur și mulțumesc. Bucuria și mulțumirea, îmbogățesc misiunea mea. Prin împărtășirea lor. Dăruind, voi dobândi. Artă povestirii tăinuiește meșteșug, povești, jocuri și joacă.. cu rost. Și mai reprezintă, pentru mine, oameni valoroși și dedicați misiunii lor de a aduce poveștile mai departe. Giorgiana Elena Popan a fost inspirație prin predarea efectivă a cursului de ”Artă Povestirii” , „Eu, scenă și ceilalți” și apoi prin mentorarea propriu-zisă de care am beneficiat timp de 1 an de zile în calitate de membru povestitor în Compania Națională de Povestitori EduStory . Compania este sub umbrela Asociației Atelier de Cuvinte înființată de o altă distinsă și bine pregătită doamna, Ioana Popescu. De dată această eu m-am simțit împuternicită. Cu fiecare Spectacol de Povești și jocuri de improvizație, vedeam șansa de a onora darul care mi se încredințase și prin care manifestam valorile adunate în timp. Prețuire, respect, recunoștință!
„Darul Povestitorului”, o carte scrisă de Andrea Macră și Ancuța Ichim. Lansarea acestei cărți- în care am fost facilitator, a devenit o experiență deosebită și ziditoare, o altă fereastră deschisă pentru mine, aducătoare de bucurie și lumină. Sunt ghidată de această motivație de fiecare dată când interacționez cu cineva: ce dar îi pot lasă eu (și) în calitate de povestitor? Lansările de carte mă provoacă dublu: este Darul autorului pe care îl transmite prin cartea propriu-zisă și pe care încerc să îl cuprind just pentru a-l aduce apoi în inimile celor prezenți la adevărata lui valoare. Da, cred că o altă parte semnificativă din misiunea mea este aceea de a deveni o cale de transmitere a valorilor-tezaur dobândite, darea lor mai departe. Către câți mai mulți oameni. Oameni mari și oameni mici. Către care merg cu deschidere și curiozitatea de a vedea darul din ei și de-l pune în lumina care i se cuvine, onorându-l și invitându-i pe oameni să onoreze. Evenimentele pe care le organizez sunt închinate acestui unic scop: înmulțirea bucuriei prin cinstirea darurilor. Povestea merge mai departe…dar niciodată singură. Te invit să zâmbești și în călătorie să mă însoțești! Pe curând, în povestea viitoare!
