Tania Marcu

👶 Povestea travaliului nașterii fiului meu:
Cum să ai parte de un ALTFEL de travaliu: intențional, odihnitor și plin de conectare cu tine însăți și cu nevoile tale.

❗️aceasta este PARTEA A DOUA - pun link pentru prima parte în comentarii

📍Am ajuns la Oradea luni seara, marți am fost la clinică să semnăm contractul, iar miercuri mi-a început travaliul.

32h de travaliu sună mult și chiar înfricoșător, însă realitatea a fost mult mai blândă decât pare, dar acest lucru nu s-a petrecut întâmplator, ci pentru că ne-am pregătit cm se cuvine pentru un altfel de travaliu, unul trăit intențional, conștient, asumat și într-un mod relaxant, plin de credință și încredere în fiecare nou pas pe care îl făceam.

🛁 Soțul a găsit o cazare absolut minunată la Oradea, la 15-20 minute de Clinică (în funcție de trafic), un apartament cu de toate, unde te simți efectiv ca acasă. Dar pentru mine, non-negociabilă a fost cada, care m-a ajutat enorm pentru relaxare și liniștire, precum și în travaliu.

Consider că este cel mai important aspect al unei cazări, atunci când te pregătești să naști. Vă pot da contactul proprietarului, dacă vreodată veți avea nevoie de un loc fain în Oradea.

Când am ajuns luni seara la apartament, primul lucru a fost să îmi construiesc micul altar. Mare mi-a fost bucuria când o bună prietenă de-a mea mi-a dăruit cu 2 săptămâni înainte de naștere icoana Maicii Domnului Alăptătoarea, adusă chiar din Ierusalim, de la Grota Laptelui.

🎈În prima parte a zilei de miercuri ne-am relaxat acasă, am mâncat, ne-am uitat la un film, am rămas liniștiți și într-o stare de relaxare, neștiind că urmează să intru în travaliu, iar undeva pe la prânz am hotărât să ieșim să ne plimbăm prin oraș, să vizităm Oradea, deși credeam că vom mai avea încă multe zile de cutreierat și de vacanță. Mă bucur enorm că am apucat să avem aceste mici amintiri înainte.

💒 Am ajuns și la Biserica cu Lună să ne închinăm, unde am descoperit o superbitate de loc, chiar în centrul Oradei. Mare, mare bucurie că am ajuns aici înainte de travaliu.

Apoi, ne-am hotărât să mergem să mâncăm ceva și am poposit la Restaurantul “Botanic” by Armonia de pe malul râului Crișul Repede, unde au apărut primele semne de travaliu.

Am început să îmi pierd dopul gelatinos și să elimin niște secreții maronii (ambele simptome au continuat până a doua zi, în travaliul activ). Ele în sine nu sunt indicații că travaliul ar începe, dar au urmat și altele care m-au făcut atentă și atunci am realizat că nu mai e foarte mult până nasc.

🥘 Inițial ne-am gândit dacă să mergem acasă, dar am decis să rămânem relaxați și să ne bucurăm de o masă gustoasă. Și bine am făcut, căci a fost ultima de acest gen înainte de naștere.

Ajunsă acasă, contracțiile s-au intensificat, dar rămâneau totuși extrem de neregulate. Soțul meu a descărcat o aplicație de cronometrare a contracțiilor și respira cu mine pe fiecare contracție, observând frecvența, precum și durata lor.

Am început să am și ușoare dureri de lombar și senzația de crampe musculare, am simțit nevoia să merg la toaletă foarte des, pentru eliminarea scaunului, ceea ce deja îmi arăta că se pregătește corpul pentru naștere.

Noaptea aceea am rămas liniștiți, relaxându-ne și dormind, iar pe timpul nopții am simțit că mi se intensifică contracțiile, atât în intensitate, cât și în frecvență, rămânând însă neregulate.

În dimineața următoare, soțul a pregătit un mic dejun copios, de care m-am bucurat din plin. Apoi, toată ziua de joi am petrecut-o acasă, având contracții care se intensificau în durere și frecvență.

Respiram împreună cu soțul pe ele, 4-6 secunde inspir, 8 secunde expir. Respirațiile au făcut minuni pe contracții și m-am ajutat enorm inclusiv în travaliul activ pentru dilatare și mai ales pe expulzie la naștere.

🛁 Undeva pe la 16:00-17:00, am decis să intru în cadă pentru a mă relaxa și mai mult. Mi-am aprins lumânări, mi-am pus muzică, mi-am mângâiat burtica și mi-am dat voie să mă relaxez profund.

Timp de o oră nu am mai avut nicio contracție, însă imediat ce am ieșit din cadă, contracțiile s-au intensificat și au devenit regulate, la intervalul 5:1:1 și chiar mai dese.

👀 Acesta a fost semnul că este momentul să mergem la clinică.

🏩 Ajunși la clinică, eram dilatată 2cm, iar apoi în aproape 3h, am ajuns la dilatație aproape completă.

🚿 💦 Am petrecut întregul travaliul activ sub duș, la clinică, pe o minge de travaliu, alături de soțul meu: respirând, glumind, povestind, traversând fiecare val al contracțiilor împreună.

Acest lucru m-a ajutat ENORM pentru relaxare, a mă simți în profundă siguranță și a mă putea pregăti de naștere cm se cuvine.

😍♥️Nu aș fi reușit să am parte de un travaliu și o naștere atât de împlinitoare fără soțul meu. Prezența și pregătirea lui au făcut cea mai mare diferență.

Expulzia a fost grea și dureroasă. Nu o pot romantiza, căci aceasta a fost realitatea. Dar o durere diferită, fără termen de comparație cu oricare altă durere. Am simțit efectiv tot: cm coboară bebe, fiecare mișcare, fiecare durere.

M-a ajutat enorm că am reușit să rămân echilibrată și complet prezentă în corp (deși a fost o experiență multidimensională, am simțit că sunt efectiv între lumi), pentru a împinge DOAR pe contracții și nu între ele.

🙏 A fost o naștere naturală, nemedicalizată, fără epidurală și fără oxitocină administrată. Slavă Domnului pentru acest lucru!

O experiență profund transformatoare, pe care i-o doresc fiecărei mămici.

🧀🍳🥐🍅 Coșul cu merinde

Așa arată sprijinul unei mămici postpartum. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru părinții mei și pentru toți oamenii dragi care se îngrijesc de noi, în special în momentele în care avem cu adevărat nevoie.

♥️ Ps: în luna Iulie încep o noua ediție a programului de lăuzie de 15 zile pe whatsapp “Al Patrulea Trimestru - Fereastra Sacră a Maternității”, unde vă aștept cu drag dacă este de interes pentru voi. Vom discuta ALL things postpartum.

👶 Astăzi vă povestesc NAȘTEREA FIULUI MEU EFREM - PRIMA PARTE în postarea de astăzi, urmează a doua parte cu povestea travaliului și a nașterii în sine

😍💯 Cum am reușit să am nașterea pe care am visat-o: naștere naturală, în apă, nemedicalizată, la 36 de ani.

Vârsta nu a fost niciodată un impediment sau o scuză pentru a avea nașterea dorită. Consider ca este doar o convingere limitativă creată de societate pentru a ține femeile în teama și în deznădejde.

Educația, informarea corectă și credința sunt cele care fac cea mai mare diferență.

SĂ ÎNCEPEM CU ÎNCEPUTUL:

Atunci când am rămas însărcinată, am știut încă de la început ce fel de naștere îmi doresc: naștere naturală, în apă, nemedicalizată.

A fost pur și simplu mai mult decât o chemare, a fost adevărul pe care l-am simțit profund în suflet, a fost singura realitate existentă pentru mine, ca și cm nu ar mai fi existat o altă variantă .

🥹 Și îi mulțumesc lui Dumnezeu infinit pentru că mi-a oferit această mare împlinire, căci știu că doar prin Harul și Darul Lui am avut parte de ea, deși m-am pregătit temeinic pentru această posibilitate. Însă, toate sunt posibile doar împreună cu El.

Încă de la început, am avut 2 mari opțiuni ca loc de naștere, deși recunosc că mi-a trecut foarte serios prin cap și să nasc acasă:

🏩 Spitalul Armonia din Constanța & Clinica Euclid din Oradea.

La 16 săptămâni de sarcină, am ajuns la Constanța pentru prima ecografie, a vedea spitalul și a ne cunoaște doctorul și moașa.

Cu acest gând am pornit la drum, luând în calcul distanțele, iar Constanța era mai aproape de noi decât Oradea.

M-am mai interesat și de alte opțiuni, dar niciuna dintre ele nu îmi oferea ceea ce îmi doream eu: tăierea întârziată a cordonului ombilical, prezența tatălui la naștere, travaliu și naștere în apă și multe altele.

Așa că am rămas loială opțiunilor mele, chiar dacă puține, dar valoroase.

Ce a făcut cea mai mare diferență a fost modul în care am decis să navighez fiecare trimestru de sarcină. Nașterea pe care ți-o dorești nu se întâmplă de la sine. Nu este vorba doar despre dorință, ci și despre pregătire, educație, asumare, responsabilitate și credință.

Am făcut o singură morfologie în sarcină, doar pe cea din trimestrul 2, așadar pe 14 Febr., undeva la 24 săpt. de sarcină, am ajuns din nou la Constanța pentru consult, fiind ferm convinși că aici voi naște.

Planurile erau deja făcute. Doar că planurile lui Dumnezeu sunt întotdeauna mai mari decât ale noastre...

Atunci am aflat și că vom avea un băiețel. Până în săpt 36/37 de sarcină, ne-am ținut de planul inițial, urmând chiar să căutăm cazare și să mergem mai devreme, să îl așteptăm pe bebe acolo.

Însă, în Aprilie/Mai, au început niște schimbări în cadrul Armonia Hospital, spitalul a fost cumpărat de Clinicile Afideea (din ce am auzit), redeschiderea a durat destul de mult, iar eu urma să nasc, neavând încă certitudinea că mai pot ajunge acolo și că mai pot avea parte de planul de naștere dorit.

În toată această perioadă, am vizitat foarte multe mănăstiri, am ajuns să ne închinăm la cât mai multe Sf. Moaște, ne-am rugat Sf Efrem cel Nou și Maicii Domnului să ne redirecționeze și să ne ajute să ajungem în timp util acolo unde rânduit de Dumnezeu să nasc.

Am pus această naștere în Mâinile Domnului, și am rămas în credință, cu nădejdea că va fi bine până la capăt.

🏩 Așa a reapărut în gând Clinică Euclid din Oradea, la care renunțasem inițial doar din cauza distanței.

😍👶 Citeam în fiecare zi pe Bebe Euclid mărturiile mămicilor care nășteau aici și inima mi se umplea de bucurie și de convingere că acesta este locul nostru potrivit de naștere.

Așa că m-am programat la Dna. Dr. Szidonia Lacziko, despre care auzisem numai lucruri minunate, soțul meu luând deja cazare pentru a rămâne aici până vine bebe.

Le-a rânduit Dumnezeu în așa fel, încât am născut la 3 zile după ce am ajuns la Oradea, deși credeam că vom mai aștepta minim 2-3 săptămâni să vină bebe.

Drumul de la noi de acasă până la Oradea este luuung, aprox. 9/10h. Depinde de drum, de trafic, de opriri. Dar un drum lung nu trebuie să te oprească din a urma ceea ce simți cu toată inima că e potrivit pentru a avea nașterea pe care ți-o dorești.

Așadar, nu te lasă descurajată. Nu căuta scuze.

Nu le permite gândurilor întunecate să te oprească din a urma calea dorită. Pune-ți credința în Dumnezeu și mergi înainte curajoasă și asumată.

Urmează în curând a doua parte cu povestea travaliului și a nașterii în sine.

Astăzi a fost o zi în care am dormit, am făcut o baie pe cap și m-am îngrijit puțin, am făcut puțină curățenie, iar bebe a dormit câteva ore bune legate.

Declar o zi super productivă, în condițiile în care m-a hrănit soțul, iar mama a venit ieri să îi facem baie la bebe și ne-a făcut și 2 oale de mâncare.

Postpartum moms need help & support 😍 Orice mic sprijin pe care îl poți oferi unei proaspete mămici, cu dragoste și fără așteptări, va fi apreciat infinit.

“Un copil este o ființă pe care ne-a împrumutat-o Dumnezeu, ca să facem un curs intensiv despre cm să iubim pe cineva mai mult decât pe noi înșine, despre cm să ne schimbăm cele mai mari defecte pentru a le da cele mai bine exemple și despre cm să avem curaj.

A fi mamă sau tată este cel mai mare act de curaj pe care îl poate face cineva, pentru că presupune să te expui la toate tipurile de durere, dar mai ales incertitudinii că faci lucrurile corect și temerii de-a nu pierde ceva atât de iubit.

A pierde? Cum? Nu-i al nostru?
A fost doar un împrumut. Cel mai minunat și mai prețios împrumut, pentru că sunt ai noștri atâta timp cât nu pot avea grijă de ei înșiși. După aceea, aparțin vietii, destinului și familiilor lor.

Dumnezeu să binecuvânteze pentru totdeauna copiii noștri, pentru că pe noi deja ne-a binecuvântat cu ei.”

- Jose Saramago

Oficial am intrat în etapa în care îmi ia de minim 5 ori mai mult să fac un lucru….. 🤭👶

Dar merită din plin….. pentru că între timp mă bucur de bebelușeală, de care mi-este deja dor….. mă uit la el și realizez cât de repede trece timpul și cât de dor îmi va fi de aceste clipe. 🥹

Pe 4 Iunie 2026, orele 23:11, a venit pe lume perfectul nostru: Efrem Alexandru 👶🦶💙

Mulțumim Domnului!

Aceasta a fost ultima mea poză cu burtica, deși nu știam că va fi aceasta. Eram absolut sigură, și eu și soțul, că mai avem minim o săptămână până voi naște.

În schimb, în aproape 2h, am intrat în travaliu, iar la aproximativ 32h după, am dat naștere celui mai iubit dintre pământeni. 😍👶

32h de travaliu sună mult și chiar înfricoșător, însă realitatea a fost mult mai blândă decât pare, dar acest lucru nu s-a petrecut întâmplator, ci pentru că ne-am pregătit cm se cuvine pentru un ALTFEL de travaliu, unul trăit intențional, conștient, asumat și într-un mod relaxant, plin de credință și încredere în fiecare nou pas pe care îl făceam.

Urmează să vă povestesc în zilele următoare povestea nașterii mele și pregătirea pentru travaliu, precum și ce a făcut cea mai mare diferență pentru noi, pentru a avea nașterea pe care ne-o dorim.

Mulțumim Maicii Domnului pentru ghidarea și Acoperământul Ei la tot pasul!🙏

Oricât de multă informație am avea și oricât de mult ne-am educa în privința sarcinii, travaliului, nașterii, ceea ce face diferența în travaliu este realitatea sistemului nostru nervos.

Putem acumula enorm de multă informație și să considerăm că suntem pregătite. Însă, dacă nu am avut realmente grijă de corpul nostru si de sistemul nostru nervos, dacă nu ne-am pregătit la nivel kinestezic, la nivelul corpului, pregătirea mentală nu ne va ajuta prea mult.

Ca femei, cel mai important lucru pe care ni-l putem oferi în travaliu este să ne simțim în siguranță. Să ne putem abandona, să putem lăsa garda jos și să putem fii în complete surrender, dar vii și profund prezente, afundate în simțurile noastre, fără să amorțim nimic.

Informația este excepțională până la un punct. Din acel punct încolo, ceea ce va face diferența este realitatea sistemului nostru nervos și capacitatea de a ne relaxa profund și a ne abandona.

♥️ Citește slideurile pentru a descoperi mai multe.

👇 Povestește-ne mai multe despre procesul tău în comentarii. Ești la prima sarcină? Cum te pregătești de travaliu? Ai mai trecut prin asta deja? Dacă da, ce ai învățat de acolo?