Școala de Învățătură Românească din Groningen

RUG stijgt naar plaats 75 in THE-rankings De RUG staat op plaats 75 van de Times Higher Education-rankings. Dat werd vandaag bekend. Daarmee stijgt de RUG vijf plaatsen ten opzichte van 2022 en...

TOAMNA ÎN CARE SE NUMĂRĂ DIN NOU BOBOCII ȘI SE VERIFICĂ REȚEAUA

Bună ziua tuturor! Vacanța a fost-să ne fie de bine!-și un timp mai tihnit pentru analiză și reconsiderare. Dorim în continuare să ne concentrăm asupra conținutului activității noastre, acela de a sprijini copiii si tinerii care doresc să-și cultive abilitățile de comunicare in limba română. Luând in considerare solicitările dumneavoastră, contextul socio-economic actual și punând în balanță dorința si putința fiecăruia dintre noi, am hotărât ca în perioada care urmează să susținem doar cursuri on line, cu o regrupare a participanților și cu o revizuire a programei. Programa disciplinei "Comunicare în limba română" este elaborată potrivit unui nou model de proiectare curriculară, centrat pe competențe. În elaborarea acesteia, am avut în vedere programa disciplinei cu aceeași denumire, elaborată în România sub autoritatea Ministerului Educației, pe care am adaptat-o nivelului de cunoștințe și nevoilor specifice copiilor/tinerilor care trăiesc în afara granițelor țării.

Schematic, grupa Pogonici (4-6 ani) va învăța să scrie și să citească românește, Ninja(7-10 ani)-lectura unor texte scurte, cu identificarea si înțelegerea noțiunilor de fonetică, lexic și gramatică, iar Surferii(11-14 ani)-un program de lectură controlată a unor texte ample, cu discutarea sensurilor acestora, identificarea și înțelegerea noțiunilor de fonetică, lexic, gramatică și de stil. Introducem în acest an școlar un program intitulat "Întoarcerea acasă", care conține cursuri intensive de pregătire a tinerilor care doresc să se întoarcă în România și să susțină examenul național de evaluare la Limba și literatura română.

Pentru a oferi o imagine clară asupra modului în care ne vom desfășura activitatea, vă invităm lunea și marțea viitoare la cele 4 sesiuni de informare, cu scopul de a oferi detalii și de a răspunde întrebărilor. Aceste sesiuni se vor desfășura pe platforma Zoom - vezi linkurile atașate, pe care le veți accesa la ora stabilită- după cm urmează:
- grupa Pogonici: luni, 12 septembrie, intervalul orar 19.00 - 19.30
https://us02web.zoom.us/j/81260593265?pwd=RkdEY3U0enFtcGJYeDRxUUtFbytxZz09

- grupa Ninja: luni, 12 septembrie, intervalul orar 19.30 - 20.00
https://us02web.zoom.us/j/86955642930?pwd=a2swem5TSWw4MFE4bml0cHg1bFJBdz09

- grupa Surferi: marți, 13 septembrie, intervalul orar 19.00 - 19.30
https://us02web.zoom.us/j/85974685728?pwd=QVkyWW12UFhCVmhyRFBRdXdoNzZLQT09

- programul "Întoarcerea acasă": marți, 13 septembrie, intervalul orar 19.30 - 20.00
https://us02web.zoom.us/j/81868349691?pwd=YmtDK0lBZlhKMFlZL3lyU3cwMXJWUT09

Pentru mai multe informații cu privire la profilul și echipa fundației, Stichting Transculturalia și la competențele care ne îngăduie să ne asumăm acest proces educativ de mare și fragilă responsabilitate, vă invităm sa consultați website-ul nostru www.transculturalia.com.

Cu drag,
Ecaterina și echipa

P.S. Fotografia celebrului Robert Doisneau exprimă o stare de spirit; poate că vom reuși s-o identificăm împreună.

EU AM UN PIAN, TU AI O MAȘINĂ, EL ARE NIȘTE FRUCTE, NOI AVEM CHEF SĂ FIM ÎMPREUNĂ

Ocolind limbajul specializat, cerându-le, însă, ajutor calificat celor mai mari, de la grupa Ninja, am creat la grupa Pogonici o activitate cu suport Montessori, în care am combinat copiii cu vârste diferite, între 5 și 12 ani, sub calda și binevoitoarea coordonare a adolescenților noștri iscusiți - e drept, a fost și Paraschiva, care are un an și jumătate, dar ea numai ne-a controlat pe alocuri, pentru că, din răstimp în răstimp, i se făcea dor de mama. Formând grupe eterogene, ne-am propus să găsim ordinea cuvintelor în propoziție, să folosim corect formele verbului "a avea" și ale pronumelui personal, să asociem cuvintele cu imagini răsfirate pe foi prin mijlocul sălii, pe care să le desenăm apoi și, pentru cei mai îndrăzneți, să scriem propozițiile, având libertatea de a alege litere de mână sau de tipar. Sunete, litere, culori, zborul literelor pe foaie, dar si zborul nostru necontenit, mai ales al ochilor, dintr-un colț în altul.

A mirosit și de data asta a rai în spatele ușilor de la De Blauwe Boerderij.

ZI DE VARĂ PÂNĂ-N SEARĂ

Ce poți face, ca părinte, cu o mașină, un copil care învață românește "pe sticlă", vreo două-trei zile libere și încă vreo câțiva ca și tine?! Te pornești cu noaptea-n cap din Franța sau Utrecht și ajungi cu noaptea tronând voioasă pe umeri în Olanda - Groningen. Varianta corectă e una singură.

S-a întâmplat săptămâna trecută, când la Casa cea Albastră din Groningen i-am primit cu brațele-amândouă deschise pe micii și marii noștri prieteni de la Association Cuturelle Normandie-Roumanie, pentru a sărbători împreună Ziua Copilului. A fost o activitate mixtă, în care am transformat darurile primite în amintiri de prețuit, de neuitat. La capitolul culinar, am deprins și arta mâncatului concomitent cu gura, cu inima, cu ochii mari râzând, amestecând mirosuri, gusturi și arome în ritm de vals. Apoi, ne-am jucat mult, dar nicidecum atât cât am fi putut s-o facem. Am dat startul, cm s-ar zice, la navetă, că doar românului - călător din fire - îi șade bine cu drumul. Tuturor, mari și mici, din Groningen, Franța, Utrecht, preacalde mulțumiri, cu dragoste! Pe curând! A la prochaine fois! Tot de volgende keer!

DE SĂRBĂTOARE, DULCEA SĂRBĂTOARE A COPILĂRIEI, CĂREIA I SE MAI SPUNE ȘI VÂRSTA INOCENȚEI

Cuvântul zilei să fie astăzi "larmă"! Se cuvine ca noi, maturii, să plecăm pleoapele și să ne încredem în puterea vindecătoare a gândului, pe care să-l stârnim cu toții, în tăcere, spre pace și armonie; să o facem cu dragoste de oameni, dar și de gâze și de arici, și de mușcata din fereastră, și de prima rază de soare a fiecărei zile. Să le îngăduim copiilor să-și strige astăzi, mai mult ca oricând, bucuria, iar glasurile lor să deschidă ușile; ale lumii întregi, ale cerului, ale cunoscutului si ale necunoscutului. Să-i strângem în brațe și să le mulțumim cm se cuvine; în gând sau alăturându-ne larmei lor!

Salutări de la Școala de Învățătură Românească din Groningen! Ușa noastră se deschide prin simpla rostire a cuvântului magic "prietenie" și paznicul nostru, domnul alb din fotografie, vă va înlesni trecerea din lumea reală în cea a poveștii.

O POVESTIRE DE INIȚIERE ÎN PĂTRUNDEREA PRIN UȘA RĂMASĂ LARG DESCHISĂ A ÎMPĂRĂȚIEI CLASICILOR

Am vorbit cu poftă - în cadrul ultimei întâlniri on line - cu mult mai tinerii mei interlocutori despre asemănări și deosebiri - dintre oameni și în general -, despre apropieri și depărtări, despre lumea în care trăim și despre sensul pe care i-l descoperim încet, cu mirare, cu bucurie, dar și cu întristare, cu neostoită sete de căutare. Am vorbit cu poftă despre noi și despre voi, după ce am citit împreună o poveste "de poveste", pe care ne-o vom aminti cândva, când vom citi "O mie și una de nopți sau "Cercul mincinoșilor" al lui Jean Claude Carrière sau "Povestirile orientale" ale lui Marguerite Yourcenar sau...sau...

O împărtășim:

" Se povestește că un om avea doi băieți gemeni, dar cm nu se poate mai diferiți. Din ziua când veniseră pe lume se deosebiseră într-atât, încât era de mirare ca erau frați.
Unul era tare pesimist, mereu încruntat și abătut, pe când celălalt era vesel și râdea tot timpul.
Urma să împlinească optsprezece ani, iar tatăl lor voia să le dăruiască ceva deosebit. Așa că se sfătui cu cel mai bun prieten.
- Ia-le ceva care să compenseze diferențele dintre ei. Celui care vede totul in negru dăruiește-i ceva minunat, iar celui vesel și optimist ceva fără valoare.
Deși ideea era cam neobișnuită, tatăl băieților făcu întocmai.
În dimineața zilei lor de naștere, își chemă fiii în grădină. Gemenii văzură două grămezi - una mare și una foarte mică - acoperite cu câte un cearșaf.
Pesimistul trase de pânza care ii acoperea cadoul și descoperi o motocicletă sport japoneză, superbă. Izbucni în plâns. Tatăl lui nu mai înțelegea nimic.
- Cum poți să-mi dai așa ceva? Tu vrei să am un accident și să mor?
Optimistul încerca în zadar să-și consoleze fratele. Tatăl îl rugă atunci să-și dezvelească darul de ziua lui. Spera ca astfel fratele cel trist să-și dea seama cât de norocos este.
Când optimistul trase de pânză, în fața ochilor îi apăru o balegă de cal uriașă. La vederea ei, băiatul începu să chiuie și să țopăie de bucurie. Făcu atâta gălăgie, că vecinii ieșiră la geam curioși să vadă ce se întâmplă.
Fratele pesimist, care fusese atât de supărat că a primit o motocicletă, se răsti la el:
- Ești prost? Ce ai de te bucuri așa?
- Trebuie să fie și calul meu pe aici, pe undeva! răspunse vesel optimistul."(p. 68 - 69)

P.S. Ideea de a vă împărtăși povestea aceasta mi-a venit în timp ce mergeam pe stradă și căutam, privind în jos, un răspuns la întrebarea dacă e mai bine să-ți faci prieteni optimiști sau pesimiști, pozitivi sau negativi sau...sau... O întrebare la care nu am știut să răspund nici când mi-a fost adresată de către unul dintre mult mai tinerii mei interlocutori. Atunci am văzut și panselele din prima imagine, crescute printre pietre, încălcând sau numai sfidând o regulă a propriei naturi.

ÎN CĂUTAREA SENSURILOR ADEVĂRATE ALE CUVINTELOR ȘI A SENTMENTELOR

Duminică, 3 aprilie 2022, Școala de Învățătură Românească din Groningen a avut onoarea de a primi cu pâine și sare oaspeți de vază, Excelența Sa, Ambasadorul României în Regatul Țărilor de Jos, domnul Lucian Fătu, Consulul Onorific al provinciilor Utrecht, Flevoland, Friesland și Groningen, domnul Reinder Hoite Schaap și Consilierul Economic din cadrul Ambasadei României în Regatul Țărilor de Jos, domnul Mircea Borza.

A fost pentru noi toți o bucurie să reconsiderăm sensul cuvintelor "onoare" și "distanțare". Ne-am văzut înconjurați de oameni calzi, dornici să ne cunoaștem și să vorbim despre transculturalitate, ca expresie a diferențelor îmbogățite dintre cele două culturi, română și olandeză, despre război și pace, între concept și realitate, despre adevăratul scop al școlii românești de weekend, acela de a crea cadrul pentru ca oamenii să-și dorească să vorbească românește, despre plecări și distanțe. În ceea ce privește distanțarea, am simțit cu toții cm timpul, spațiul, dar mai ales emoțiile și-au modificat dimensiunile, revenind la forma inițială, aceea pe care credeam că o uitaserăm.

Deși nu am făcut la despărțire o horă a bucuriei, e ca și cm am fi făcut-o. Ușa noastră de la De Blauwe Boerderij rămâne mereu deschisă.

Întâi, la ȘCOALA DE ÎNVĂȚĂTURĂ ROMÂNEASCĂ DIN GRONINGEN se deschide o ușă, apoi - un laptop și o altă ușă, o altă ușă - unele imaginare, altele reale și deodată...dau năvală în Casa Albastră...🤩 Sunt copii cu multe dorințe./ De prin sate și orașe vin pe rând / Și se-mping și sar râzând,/ Printre mese fac mătănii, / Vrând-nevrând.

O altă zi de duminică, de sărbătoare, în care am aflat că zambilele sunt flori galbene, albe, roșii, albastre, roz, cu un miros ce cheamă bucuria de prin cotloane, că bulbii se plantează ușor, că mirosul pământului e dulce-acrișor, că mâinile și hainele, dacă se murdăresc, se pot spăla și tot așa.

Am aflat și că Moș Crăciun "poate să-și umple sania cu jucării și fericire", că "aceste cuvinte nu există"... A trebuit să le despărțim în silabe, ca să le facem să sune, să le dăm identitate, gust și miros.

Ne-am învârtit toată ziua, chiar și într-o horă. Din Groningen în Franța, cu popas prin Utrecht, apoi prin România, la săniuș, la gura sobei, cu urechea ciulită, încercând să ne convingem. TOTUSI, ACESTE CUVINTE CHIAR EXISTĂ...?!🥰

Am ales să le vorbim copiilor de la ȘCOALA DE ÎNVĂȚĂTURĂ ROMÂNEASCĂ DIN GRONINGEN, în prea dragă combinare cu ȘCOALA ROMÂNĂ DIN NORMANDIE, despre Ziua României, cu discreție in ton, în straie și mesajul transmis. Le-am oferit câteva pagini dintr-o carte pe care o prețuim și unde se regăsește spiritul lui Neagu Djuvara, povestindu-le copiilor despre istoria românilor, "Mica istorie a unui secol mare", apărută la editura"Arthur", nu întâmplator, în 2018. Le-am trimis primele pagini pozate, uimitoare prin naturalețe și autenticitate, și le-am recomandat să le citească singuri sau împreună cu părinții sau să le lase pe un colț de noptieră, dacă nu au chef acum și să aștepte să le vină rândul. Prietena noastră, Carmen Mihaela Vernica, ne-a dăruit cu dragoste un joc anume întocmit pentru noi, "ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI", pe care l-am jucat și din care multe despre noi si obiceiurile noastre am aflat. A dat b***a apoi spiritul lui Moș Nicolae, care ne-a făcut să ne revărsăm emoțiile în etape; întâi mirându-ne, apoi zâmbindu-ne și apoi bucurându-ne cu râsul până la lacrimi. Când în carne și oase, chiar atingându-ne, când pe undele laptopului, luminându-ne, am petrecut până-n noapte și bine ne-a fost și de data asta. Povestea noastră continuă...