27/06/2023
✨️E o artă să-ți trăieşti viața autentic.
În timp ce scriu aceste rânduri plouă liniştit.
Ploaia mă ajută să mă conectez la acele amintiri spre care nu merg atât de des.
De când eram mică îmi intrase în obieci să mă fac plăcută şi să corespund.
Cu acest tipar mi-am petrecut anii de şcoală şi stundenție. Nu-mi plăcea să deranjez, motiv pentru care eram un copil foarte cuminte. Nu ceream şi nu puneam întrebări ca să nu supăr.🥀
Am trecut dintr-o etapă în alta a vieții rătăcită printre tipare şi măşti.
O dată cu naşterea fetiței mele 6 ani jumătate în urmă s-a produs acel moment de cotitură.
Primele luni nu am ştiut să mă bucur de acest rol divin - de mamă. Sincer, acum dacă stau să mă gândesc nu prea am amintiri din acea perioadă. E încă ceață acolo.
Frica că nu voi putea fi o mamă bună pentru copilul meu m-a ţinut captivă pâna pe la 3 ani ai Mirunei .
Eram calmă doar cu ceilalţi şi la exterior, dar în interior era teama de a greş, vinovăția că ridic vocea la un suflet atât de gingaş pe care o ocroteam ca pe ochii din cap.
Fetița mea creştea iar eu tot nu aveam curajul să fiu eu.🦋
Nu mă gândeam pe atunci la autenticitate şi nici nu cred că mă interesa partea asta. Eram prea ocupată cu a arată ta din răspunteri că eu le pot face pe toate, că sunt numai bine. Pe când adevărul vorbea despre alt ceva.
Cu fiecare zi îmi displăceam tot mai mult. Frustrarea creştea şi ea.🤯
Îmi doream tare mult să devin un exemplu de femeie autentică, încrezută în puterile mele, fară frica de a da greş şi motivată să merg înainte indiferent de provocări şi obstacole.
❤️Fetița mea chiar a fost o motivație foarte puternică pentru mine atunci, să devin femeia de azi.
Unica schimbare pe care am făcut-o nu tocmai din plăcere, dar care a fost binevenită. A fost schimbarea locului de trai. Asta s-a întâmplat în iulie 2019.
Vara asta se fac 4 ani de când îmi sunt recunoscătoare mie cea de atunci. Am avut curajul să-mi ascult pentru prima dată intuiția. Am făcut foarte bine.
La început am decis că rămânem pe o perioadă determinată.
În prima perioadă în Anglia mă simțeam ca un copil nou născut care face cunoştință cu lumea, cu viața.🎈
Degajarea, relaxarea şi ritmul încetinit pe care l-am găsit la cei de aici mi-au prins foarte bine. Anume de asta aveam eu nevoie. Să-mi încetinesc ritmul nebun de a trăi, ca să mă bucur cu adevărat de ceea ce sunt şi ceea ce am. Nu vedea toate acestea până atunci.
Faptul că nu mai simțeam nevoia să demonstrez nimănui nimic a fost un mare atu pentru mine. M-a ajutat şi asta enorm. Nu cunoşteam pe nimeni aici deci nu mă simțeam constrânsă să corespund.
Aşa am început să-mi doresc să fac cunoştinţă cu mine însămi.
Zi de zi aflam câte ceva nou. Ce îmi place şi ce nu îmi place.
Ce mă face să zâmbesc cu adevărat şi ce mă face tristă sau chiar mă face să plâng.
Autenticitatea pentru mine a devenit un stil de viață, e felul meu de a fi acum.💃
Asta dau mai departe şi femeilor cu care lucrez. Asta vede la mine familia mea, soțul meu şi fetița mea. Autenticitatea mă ajută să inspir şi să motivez alte femei să-şi trăiască viața aşa cm simt ele.
Da, cred că este o artă să-ți trăieşti viața autentic şi să nu te laşi influenţată de cirscumstanțe, oameni, amintiri, tipare, măşti, etc.
Care este povestea ta legată de autenticitate?
